Oameni dedicati - Harriet Tubman

luni, 14 februarie 2011

Harriet Tubman s-a nascut intr-o familie de sclavi in 1820, intr-o cocioaba, pe plantatia unui alb - Edward Brodess în Dorchester County.
Fiica lui Benjamin Ross si a Harrietei Green.

In timpul copilariei ei, Harriet Tubman este lovita, de catre un supraveghetor furios, cu o greutate peste frunte, cauzandu-i o rana grava, urmarile fiind convulsii permanente si o cicatrice ce-i va aduce aminte tot restul vietii de ororile sclaviei.




De mica a fost nevoita sa presteze munci deosebit de grele, astfel calind-o si trasnformand-o intr-un om puternic.
Mai mare fiind, stapanul ei a inchiriat-o fermelor vecine, fiind nevoita sa munceasca pentru alti stapani, insa avand posibilitatea de a castiga si mici sume de bani.
Din cauza accidentului care a lasat urmari destul de mari, nu a mai fost obligata sa se casatoreasca de timpuriu cu un barbat ce trebuia ales de catre stapan.
La varsta de 24 de ani s-a casatorit cu un negru liber, John Tubman, desi acest lucru era destul de neobisnuit in acele vremuri.
Casatoria cu Tumban, cetatean liber, a determinat-o sa gandeasca asiduu la libertatea tuturor negrilor, implicit libertatea familiei ei.
Nu a facut scoala, insa era o femeie foarte inteligenta.
Cauta in radacinile familiei ei dovezi care sa-i confirme faptul ca trebuia sa fie libera, ba mai mult a platit si un avocat.
Cand ea avea 29 de ani, stapanul ei a murit si a fost vanduta unor stapani din sud.
Hotarata sa nu mai stea nicio clipa in scalvie, Harriet si inca doi frati sclavi au fugit.
Calauzita de Steaua Nordului si de o retea sub calea ferata, reuseste sa ajunga in Philadelphia, unde sclavia era abolita. Cei doi frati au renuntat intre timp si s-au intors in Maryland.
Ea munceste un an de zile pentru a strange bani, apoi se intoarce in Maryland spre a-si gasi sotul si a-l lua cu ea. Il gaseste insa acesta deja era casatorit cu o alta femeie.
Dezamagita ea hotaraste sa lupte impotriva sclaviei si a eliberarii sclavilor.
A salvat mai mult de 300 de negri din sclavie.
Era numita Moise. Muncea pentru a strange bani si a-i ajuta pe negri sa fuga si sa devina liber in Philadelphia.
In ciuda a ceea ce prevedea Fugitive Slave Act din 1850 - tratament dur, plus recompensa pusa pe capul ei (moarta sau vie), Harriet incearca sa-si elibereze parintii in 1857.

Reuseste sii ii duce in casa ei din Auburn, New York.
In 1858, Harriet calatoreste in Canada unde-l intalneste pe John Brown (abolutionist). Il ajuta in demersurile sale. John Brown spunea despre Harriet ca "este cea mai viteaza persoana de pe continent".

La inceputul razboiului civil (1861-1865), Harriet s-a alaturat armatei Uniunii, lucrand ca cercetas, spion, asistent medical si bucatar pe toata perioada razboiului.
Dupa razboi, Harriet a continuat misiunea ei. In Carolina de Nord a muncit pentru a infiinta scoli pentru sutele de sclavi eliberati.
Ulterior a militat pentru dreptul femeilor la vot.
A murit in 1913, 10 martie.
Harriet Tubman a reprezentat aproape un secol de lupta impotriva sclaviei




(leapsha preluata de la pandhora)

12 opinii:

Invizibilul spunea...

Nu stiam . Multumesc !

andreiraduM spunea...

:)
Invizibil, de-am sti totul poate n-ar fi chiar asa de bine... poate ne-am cocosa sub greutatea "cunoasterii"!
Si eu iti mulumesc pentru vizita!

pandhora spunea...

nici eu nu stiam....
cata forta...dincolo de curaj...forta de a-ti depasi conditia impusa de acest sistem aberant...
forta mintii ei scrutatoare...
cruzimea ma ingrozeste...si rautatea...
amandoua sunt atat de prezente inca...
ma inclin...lectia ta de istorie nu tine doar de trecut...tine de natura umana...
cea pe care ne-ai prezentat-o s-a dedicat cu adevarat 100% oamenilor...

andreiraduM spunea...

:)
sau
:(
Pandhora, se leaga perfect de averile "incoronatilor".
Asa au obtinut averi fabuloase unii oameni, care din prea multul lor obtinut pe suferinta a mii de oameni, au dat o frantura inapoi, si pentru acest fapt au intrat in ISTORIE!
(la acest lucru faceam referire pe pagina ta, cand spuneam ca mi-am pus limba "sub control")
:)

andreiraduM spunea...

p.s. - iti multumesc pentru aceasta leapsa, pentru ca am mai zabovit cu gandul la istoria umanitatii, la oamenii care au pus idealul mai presus de viata.
:)

pandhora spunea...

eu iti multumesc pentru ca nu folosesti aceeasi metoda pentru toti atunci cand dai "lectii" :)

da...acestia sunt adevaratii eroi...poate e un cuvant tocit...dar nu cred ca exista altul mai simplu si mai potrivit pentru acesti oameni...

cat despre capetele incoronate...acea frantura a fost data...uneori si putinul asta poate insemna mult pentru cei care nu au si isi doresc...

off topic...astept cu nerabdare sa se faca miercuri :)

andreiraduM spunea...

:)
si eu abia astept sa fie "miercuri"!
:))
Nu am cum sa folosesc aceiasi "metoda", pentru ca oamenii sunt diferiti, in contexte diferite!

"uneori si putinul asta poate insemna mult", da, ai dreptate!
Insa nu va fi niciodata echitate, echilibru, intr-o societate care a fost cladita pe cadavre, suferinta, jaf, tortura, hotie etc.

Dreamer spunea...

Te asteptam cu leapsa si chiar ma miram de ce nu ai raspuns la fel ca ceilalti care au primit-o si pe care i-am numit pe blog. Printre care te numeri.
Oricum, multumesc ca ai dat curs invitatiei!

andreiraduM spunea...

:)
Dreamer, MULTUMESC FRUMOS!
Ideea este suuperba. Mi-a placut foarte mult.

pandhora spunea...

nu exista echitate si echilibru....
oamenii...componentii acestei societati sunt oricum dar prea putini echilibrati pentru ca balanta a inclinat intotdeauna spre inechitate...
nu pot..nu pot intelege rautatea si cruzimea...eu spun mereu...daca nu poti fi bun macar incearca sa nu fii rau...
aminteai de suferinta si tortura...
acum niste ani am citit "Fenomenul Pitesti"...
mereu am vrut sa cred ca romanul nu e crud...pur si simplu...dar citind cartea asta si nu doar...a trebuit sa-mi recunosc mie ca romanul nu e altfel decat orice alt om din orice alta natie de pe pamantul asta...
si tortionarii de acolo au trait linistiti pana la adanci batranesti...

lumea nu se schimba...cel putin nu lumea asta...
daca o mai exista alta plutind prin universul asta necuprins cum spune poetul...iar nu stiu...
daca tot e sa fie rau...macar sa fie unul mic...
de asta am spus ca si putin poate insemna mult...

dar deja am devenit prea seriosa...si abia a inceput saptamana...asa ca...mai bine iti las un zambet si astept sa ne mai intersecatam pe aici :)

Nima spunea...

Oameni dedicati Binelui sau Raului ...:)
Sau doar Vietii ( cu bine si rau !)
Despre Unii am aflat din povestirile Altora. Si am crezut .Asa cum cred informatiile postate de Tine.

Eu incerc sa-i recunosc pe cei din Drumul meu...despre care nu a scris Nimeni.

andreiraduM spunea...

:)
Pandhora, ai dreptate!
Nu exista echitate, nu exista echilibru. Doar ne complacem in iluzie, ne ajuta tartacutza sa ne simtim umani.

Da, lumea nu se schimba, in privinta aceasta. Desi noul val spiritualist canta in trambita ca lumea va accede un alt nivel al constiintei, faptele dovedesc taman contrariul.

Multumesc pentru zambet, mi-a priit!
:)

Nima, sarut'mana!
Nu exista oameni dedicati numai Binelui, sau numai Raului.
Insa putem recunoaste si evidentia partile unde au fost dedicati Binelui (in sensul unanim acceptat).
Informatiile mele nu sunt "ale mele", ele au ramas in istorie si "mentinute in viata".
Ma gandesc cati oameni au sfarsit in mod dramatic luptand pentru o cauza umana (de partea binelui) si nu au intrat in istorie...
exact cum ai spus si tu!
In drumul nostru nu prea mai gasim astfel de oameni, oricat am icnerca sa idelizam unele fapte.
"omul modern" este mult prea preocupat de traiul "decent", de "confort", de "acumulare", de "recunoastere", de "competitie" etc.
Si in randul 'spiritualistilor" este o competitie acerba...

Trimiteți un comentariu

îndrăzneşte!

 

Blog Archive