1 iunie - miercurea "fără cuvinte"

miercuri, 1 iunie 2011


*


*


*


*



Iniţiativă: Carmen

24 opinii:

Anonim spunea...

Fara cuvinte man, vorbesc imaginile.

Se-cret spunea...

Contrast!

andreiraduM spunea...

artistic, te salut!
Dap...
M-am intristat. Am vazut un documentar cu si despre "omul alb"!

se-cret, te salut!
Contrast.
Lumi paralele.

Anonim spunea...

andrei , stai sa-mi caut cuvintele ...... n-am sanse sa le gasesc . Este cea mai fara cuvinte miercuri cu imagini . ca de obicei tre sa le atrag atentia si altora .

andreiraduM spunea...

Alm,sarut'mana!
Dap, de data aceasta sunt de acord cu tine.
Cuvintele nu mai au puterea sa prinda viata.

sic, sic, sic.... si tu ai ajuns la "panoul publicitar"!
:))

Anonim spunea...

si e mai frumos al tau ! nu ma mai joc! :))

andreiraduM spunea...

:)
Ba sa ne jucam. Azi avem voie.
Sarbatorim copilul din noi incorsetat intr-un trup ce cu obstinatie alearga spre degradare.

copilul din mine zice ca jocul e crancen,
dar viata e minunata!
copilul din mine se poate agata de orice fleac
considerandu-l important.
Copilul din mine se bucura de Soare si culori,
se da in leagan si se amuza din orice fara sa gandeasca
ca nu-l mai incap hainele copilariei....si pantofii au inceput
sa-l stranga si sa-i provoace rani...
Copilul din mine copilareste gandindu-se la adolescenta,
la romanele lui Dostoievski, la poeziile Anei Blandiana,
la povestile nemuritoare, la cantecele audiate in sala de muzica a bibliotecii...visand
la cat de multe va face in viata....
copilul din mine copilareste inconstient fiind ca invelisul carnal nu-i mai este pavaza....

Sunt trist si vesel in acelasi timp,
sunt si nu sunt
gandesc ce carare sa-ncep....
gandesc ce mai pot invata
in scurtul timp ce-l mai am!

(io, candva)
:))

Rontziki spunea...

Pentru unii copilărie, pentru alţii...supravieţuire...trist şi nedrept!

Copilul din mine copilăreşte refugiindu-se în romanele lui...şi lui... şi lui..., în muzică,în filme, în visare, în...aproape nimic palpabil şi cu adevărat iubit, plăcut, respectat în aceste vremuri...

La Mulţi Ani!

Sophie spunea...

dureroase diferente; imi place poezioara
la multi ani! :)

pandhora spunea...

realitatea cruda...realitati paralele...
paralele lasate asa in mod voit...doare al naibii de rau :(

frumos ai scris...de simtit frumos stiu ca simti...ma bucur ca pastrezi la loc sigur baietasul din tine...lui ii spun la multi ani! :)

andreiraduM spunea...

:)
Sarut'mana, Rontziki!
SI La multi ani.

Sophie, sarut'mana!
Multumesc.
La multi ani!

andreiraduM spunea...

Pandhora, sarut'mana!
Dap... realitate cruda.
si dap... doare al naibii de rau NEPUTINTA, mai ales.

:)
Multumesc.
La multi ani!

Sorin spunea...

Te salut , Andrei-ule !
Copilăria prin definiţie ar trebui să fie cea mai frumoasă perioadă a vieţii , cea mai frumoasă amintire şi totusi există atâta diferenţă între ce ştim şi crudul adevăr încât într-adevăr te lasă fără cuvinte !

IULISA spunea...

Mă bucura mult că ai avut curajul sã –ti exprimi gândurile şi sentimentele în scris, prin aceste mesaje atât de sensibile şi frumoase care sigur ar ajunge la inima oricarei persoane care le citeşte.
Imaginile -cruda realitate

.✿*E LENA*✿. spunea...

Bună Andrei!
La mulți ani copilului din tine!
M-au întristat unele imagini!
O seară excelentă să ai!

Anonim spunea...

andrei :) , pai nu stiam ca ti la joaca asa de bine . Multam din suflet , versurile sunt ...asa cum imi plac .....exact asta ii spuneam si lui Sorin . Face atat de bine din cand in cand sa lasam copilul din noi la joaca. Ma bate gandul sa scot din desaga si povestile pe care le-am scris , ca vaz ca nu sunt singura de mana cu copilul prin aceasta lume .
Seara faina !

P.S. chiar e un sentiment placut sa intalnesti oameni care au atata in tartacutza incat sa poata relationa fara corsetul prejudecatilor. :)

Armonia spunea...

Buna seara, Andrei!

De fiecare data cand vad imagini cu acei copii din tarile sarace ma gandesc ca exista adoptia la distanta. Tare as mai incerca! :) Oricum, "La multi ani!" pentru fiecare copil, de oriunde ar fi. :)

Dan spunea...

Salut Andrei,
Copii si copii, e greu sa mai spui ceva! Din pacate e adevarat si dureros!

Anonim spunea...

Saracia si bogatia nu pot sta una langa alta. Langa scheletul acela inca viu, pana si ochelarii de soare ai celui sanatos si alb, isi pierd bruma de utilitate. E trist ca-i asa, dar oricum nu facem nimic, asa ca nici compasiunea nu mai are rost, ca-i falsa. Acu' ne pare rau ca vedem o poza dar uitam imediat ce parasim blogul tau!Si ne mai luam 3 haine ca nu aveam din culoarea aia si aia!
Imi plac copiii, mi-e drag sa-i vad veseli...ei sunt parca printre putinele lucruri frumoase care ne-au mai ramas...din pacate, cum trec de 4 ani deja invata de la noi astia mari toate smecheriile! Na' ca am basculat pe blogul tau juma de of de-al meu! Ma duc sa mananc pufuleti ca asta mi-am dorit toata ziua!

Unknown spunea...

Copii voioşi, copii frumoşi, dar şi copii necăjiţi şi-nfometaţi, care tot frumoşi ar fi dacă ar fi spălaţi şi hrăniţi.

SH spunea...

La multi ani Andreiule ! Copiii tai m-au intristat, stiu, asta e realitatea dar... imi doresc sa-i vad fericiti pe toti si zambind! Cu drag!

Irina spunea...

Fara cuvinte aceasta postare! Imaginile vorbesc de la sine si totul este prea trist.

angi spunea...

Asa e practic in viata!Una calda,alta rece!

Cristina Deboni spunea...

Drammatiche immagini a confronto con noi e il nostro benessere....toccano il cuore i bambini così magri e affamati....il mondo non è equilibrato. Un bel post. Ciao Cri

Trimiteți un comentariu

îndrăzneşte!

 

Blog Archive