Buna, Andrei! :) Am zambit, pentru ca-i gratis :). Am zambit pentru ca, impinsa de curiozitatea spontana ce mi-a provocat-o un mesaj al Alessiei pe blogul personal, in care te facea "vinovat" :)) de prezenta ei pe blogul meu, am ajuns in casuta ta virtuala si ma bucur sa gasesc un om cu bun gust, un om cu o gandire profunda si-o cultura mai mare decat a mea (ah, ce m-a durut s-o recunosc :)) ). Iti multumesc pentru interesul acordat blogului meu culinar si, pentru ca uneori am tendinta de a claca, cu toata pasiunea mea in acest domeniu, promit ca nu-l voi abandona, tocmai voi fiind motivul. Voi, oamenii care ma vizitati si imi urmariti cu interes postarile :). Iti multumesc, Andrei. Mai vin la tine :)))
Ete-teee, că m-a pârât pârdalnicaaa!:))) Ei lasă, tu, Găbiţule, lasă, că nu ţi-oi mai spune de-acuşica nimic, nimicuţa, NA!:)))
Pup şi îmbrăţişare maaareee, că nu doare! Numa' puţintel...pe la oscioare, da'...trece! Prea repede, însă. Şi-atunci ai să mai vrei, sunt sigură! Că aşa am devenit şi noi...dependenţi! :))
Hai, fugi şi fă-ne şi azi un PAPA BUN, că noi suntem totdeauna nişte nehaliţi!:)) Sau, mă rog, mereu hămesiţi de tot ce-i bunuţ...mmmmm...:))
Bine ai venit pe maidanele găştii lui Piţigoi / dai într-unul ţipă doi! :))
Septembrie, sarut'mana! Ma bucur sa te revad. Mai conteaza care si ce culoare?! :))
pandhora, sarut'mana! :) Ne-ntoarcem vrem - nu vrem. Ironia sortii!
Artistic communsim, te salut man! Pai nu stii ca ne ocupam cu "sparlitul"?! :))
gabi_d, sarut'mana! :) Multumesc mult pentru aprecieri insa, crede-ma, sunt aidoma tie, aidoma tuturor. Nici prea prea, nici foarte foarte. Ma chinui sa experimentez permanent pozitia din poveste "nici calare, nici pe jos". :) Pe de alta parte, blogul tau este UTIL. Cand mi-e pofta si nu stiu de ce anume mi-e pofta, intru pe blogul tau si ma hranesc virtual cu toate bunatatile frumos expuse de catre tine.
Al meu blog e doar o joaca, iar utilitatea lui rezida in faptul ca e doar un spatiu virtual unde ma intalnesc cu prietenii virtuali.
Ma bucur ca nu ai abandonat blogul. Ar fi fost o pierdere, cel putin, pentru mine. Eu iti multumesc. Si... te urmaresc din umbra!
alessia, ahaaaa... umbli cu paratul, da?! ei lasa... paraituri de oscioare ce se vor auzi pana-n Tinutul secuilor! :))
Zâmbet de Soare, stai, te rog, fără nici o grijă: pârdalnica de Găbiţa nu mai are nici o şansă să de-a bir cu fugiţii şi să ne lase nehaliţi! :)) A făcut...greşeala :)) să-mi ofere un locşor în bucătăria ei, apăi nu mai scapă de mine nici de o vrea într-o zi să mă dea pe uşa afară, NA! :))
Bine, Găbiţă pârâcioasă:))! La bucatele pe care le prepari astăzi ne-om folosi fiştecare propriul imaginar, deh! :( Da' vezi că mâine nu mai scapi, da?! Că 'om năvăli cu toţii la tine, de n-ai să mai ştii cum să ne ostoieşti apoi hămeselile, da?! :))
La vremea asta, şi eu sunt tot la capitolul bucătăreală. Dar vin mai acuşica la tine în vizită să-ţi povestesc ce şi cum. Că altfel, cine ştie pe unde ne-om pomeni amândouă pe...graficul succesului pe care ni-l tot flutură pe sub năsucuri Andreiul nostru hlizitor :))
Buna Andreiule, Alessio, pan-d'oro si toata aleasa societate, Azi am avut succes. Am facut o ciorba de legume intr-o oala de 8 litri. Am avut succes pentru ca a fost comestibila si nu m-am oparit! :))
Multi oameni cred ca, in aceasta lume, satisfactiile pot fi oferite doar de un statut social si financiar indestulator si ca, in lipsa banilor, viata nu poate fi decit searbada si fara nici o multumire. Totusi, sint si altii care reusesc sa-si dea seama ca, de fapt, cel mai mult conteaza sufletul omului si ca, atunci cind cineva stie sa daruiasca, bucuriile exista si sunt multe.
deci n-am mancat atata ciorba (si de legume) cred ca-n zece vieti ca-n ultimele saptamani. cred ca tot pe la 8l se incadreaza. pana la urma invitatia tre' sa existe ca neinvitat draq' vine? :)) ma 'ș pe el de succes :)) alessia, ce aveti mama in recuzita? sf. miercuri-joi-vineri..si bagaje grele parca sunt pline cu mitraliere :)) andrei, cred ca "nici calare nici pe jos" face direct referire la o sutra ceva, adica..pe legume :)) va imbratisez, eu am luat cintezoi, tot pitigoi zebre australiene :)
Virtualul este o lume la fel de fascinanta ca si realul, ba mai mult, intensifica manifestarea imaginatiei, testeaza echilibrul emotional si agita tartacutza foarte bine.
Unii privesc cuvintele ca pe niste dusmani, oponenti, adversari, le da forma, chip si creaza scenarii fel de fel care, ulterior, pot duce la obsesii de toata frumusetea, la "fobii", la stari emotionale negative ce dezechilibreaza intreaga fiinta in viata reala...
19 opinii:
Bag sama ca eu sunt ca la 20 de ani! In plus cu culoarea verde! Inseamna ca am liber la orice!!
:)
Danule, te salut!
aha... uite ca la culoare nu m-am gandit!
:))
:)) ce culoare sa-mi aleg?
:)
Sophie, sarut'mana!
pe care o doresti...
:))
Care-o fi verde, care albastru?:)
da...se pare ca ne intoarcem de unde am pornit :)
De ce mi-atzi furat culoarea?:))
Buna, Andrei! :)
Am zambit, pentru ca-i gratis :).
Am zambit pentru ca, impinsa de curiozitatea spontana ce mi-a provocat-o un mesaj al Alessiei pe blogul personal, in care te facea "vinovat" :)) de prezenta ei pe blogul meu, am ajuns in casuta ta virtuala si ma bucur sa gasesc un om cu bun gust, un om cu o gandire profunda si-o cultura mai mare decat a mea (ah, ce m-a durut s-o recunosc :)) ).
Iti multumesc pentru interesul acordat blogului meu culinar si, pentru ca uneori am tendinta de a claca, cu toata pasiunea mea in acest domeniu, promit ca nu-l voi abandona, tocmai voi fiind motivul. Voi, oamenii care ma vizitati si imi urmariti cu interes postarile :).
Iti multumesc, Andrei.
Mai vin la tine :)))
Ete-teee, că m-a pârât pârdalnicaaa!:)))
Ei lasă, tu, Găbiţule, lasă, că nu ţi-oi mai spune de-acuşica nimic, nimicuţa, NA!:)))
Pup şi îmbrăţişare maaareee, că nu doare! Numa' puţintel...pe la oscioare, da'...trece! Prea repede, însă. Şi-atunci ai să mai vrei, sunt sigură! Că aşa am devenit şi noi...dependenţi! :))
Hai, fugi şi fă-ne şi azi un PAPA BUN, că noi suntem totdeauna nişte nehaliţi!:))
Sau, mă rog, mereu hămesiţi de tot ce-i bunuţ...mmmmm...:))
Bine ai venit pe maidanele găştii lui Piţigoi / dai într-unul ţipă doi! :))
:))))))
Azi nu fac ceva special. Doar o ciorba de cartofi cu legume si pulpite cu cartofi noi. Deci, vizual, va las flamanzi :)))).
:)
Bun regasit, frumosilor, chiparosilor!
Septembrie, sarut'mana! Ma bucur sa te revad.
Mai conteaza care si ce culoare?!
:))
pandhora, sarut'mana!
:)
Ne-ntoarcem vrem - nu vrem. Ironia sortii!
Artistic communsim, te salut man!
Pai nu stii ca ne ocupam cu "sparlitul"?!
:))
gabi_d, sarut'mana!
:)
Multumesc mult pentru aprecieri insa, crede-ma, sunt aidoma tie, aidoma tuturor. Nici prea prea, nici foarte foarte. Ma chinui sa experimentez permanent pozitia din poveste "nici calare, nici pe jos".
:)
Pe de alta parte, blogul tau este UTIL. Cand mi-e pofta si nu stiu de ce anume mi-e pofta, intru pe blogul tau si ma hranesc virtual cu toate bunatatile frumos expuse de catre tine.
Al meu blog e doar o joaca, iar utilitatea lui rezida in faptul ca e doar un spatiu virtual unde ma intalnesc cu prietenii virtuali.
Ma bucur ca nu ai abandonat blogul. Ar fi fost o pierdere, cel putin, pentru mine.
Eu iti multumesc.
Si... te urmaresc din umbra!
alessia, ahaaaa... umbli cu paratul, da?!
ei lasa... paraituri de oscioare ce se vor auzi pana-n Tinutul secuilor!
:))
Zâmbet de Soare, stai, te rog, fără nici o grijă: pârdalnica de Găbiţa nu mai are nici o şansă să de-a bir cu fugiţii şi să ne lase nehaliţi! :))
A făcut...greşeala :)) să-mi ofere un locşor în bucătăria ei, apăi nu mai scapă de mine nici de o vrea într-o zi să mă dea pe uşa afară, NA! :))
Bine, Găbiţă pârâcioasă:))! La bucatele pe care le prepari astăzi ne-om folosi fiştecare propriul imaginar, deh! :(
Da' vezi că mâine nu mai scapi, da?! Că 'om năvăli cu toţii la tine, de n-ai să mai ştii cum să ne ostoieşti apoi hămeselile, da?! :))
La vremea asta, şi eu sunt tot la capitolul bucătăreală. Dar vin mai acuşica la tine în vizită să-ţi povestesc ce şi cum. Că altfel, cine ştie pe unde ne-om pomeni amândouă pe...graficul succesului pe care ni-l tot flutură pe sub năsucuri Andreiul nostru hlizitor :))
..."să dea bir cu fugiţii", desigur!
Dar...mi-e foameeee, NA! :))
Buna Andreiule, Alessio, pan-d'oro si toata aleasa societate,
Azi am avut succes. Am facut o ciorba de legume intr-o oala de 8 litri. Am avut succes pentru ca a fost comestibila si nu m-am oparit! :))
:)
Bunule, te salut!
...
:)
Nu te incadrezi in graficul prezentat mai sus.
:))
Sunt tot mai multe voci care zic că bătrânii dau, la un moment dat, în mintea copiilor și pe deasupra au și aceleași obiceiuri.
Bau!
:))
Week-end frumos, ceata lui Pitigoi :))!
Azi va fac inghetata.
Multi oameni cred ca, in aceasta lume, satisfactiile pot fi oferite doar de un statut social si financiar indestulator si ca, in lipsa banilor, viata nu poate fi decit searbada si fara nici o multumire. Totusi, sint si altii care reusesc sa-si dea seama ca, de fapt, cel mai mult conteaza sufletul omului si ca, atunci cind cineva stie sa daruiasca, bucuriile exista si sunt multe.
deci n-am mancat atata ciorba (si de legume) cred ca-n zece vieti ca-n ultimele saptamani. cred ca tot pe la 8l se incadreaza.
pana la urma invitatia tre' sa existe ca neinvitat draq' vine? :))
ma 'ș pe el de succes :))
alessia, ce aveti mama in recuzita? sf. miercuri-joi-vineri..si bagaje grele parca sunt pline cu mitraliere :))
andrei, cred ca "nici calare nici pe jos" face direct referire la o sutra ceva, adica..pe legume :))
va imbratisez, eu am luat cintezoi, tot pitigoi zebre australiene :)
Trimiteți un comentariu
îndrăzneşte!