Mari poeţi, de-a lungul vremii, au asemănat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeiţă, cu-o scânteie,
Cu o apă, c-o papuşă...
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic că seamănă c-o uşă .
Cu o floare, cu un soare, c-o zeiţă, cu-o scânteie,
Cu o apă, c-o papuşă...
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic că seamănă c-o uşă .
Uşa către fericire, uşa către mângâiere
Uşa ce spre taine duce galopând... luna de miere.
Uşa către înrobire, uşa jugului etern
Uşa care iţi deschide perspectiva spre infern..
Uşa ce spre taine duce galopând... luna de miere.
Uşa către înrobire, uşa jugului etern
Uşa care iţi deschide perspectiva spre infern..
Deh, dar ca s-ajungi să intri, e-o problemă delicată
Fiindcă mai întâi de toate, uşa trebuie descuiată.
Şi treaba se face bine şi devine fericită
Nu cu cheia la-ntîmplare, ci cu cheia potrivită.
Cheia ei originală, orice uşa-n lumea asta
După nuntă şi tradiţie are cheia ei, şi... basta!
După nuntă şi tradiţie are cheia ei, şi... basta!
Dar de iei un gen de usă , simplă, dublă sau de tei
Şi-ai să vezi că merg la dînsa două sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu ţipa, nu fă scandal,
Ia-ţi mai bine portofelul şi te du la tribunal.
Ca să-ţi iei o altă uşă , liber trebuie să fii
Şi-asta costă, după leafă, de la 3 la 7 mii!
Ia-ţi mai bine portofelul şi te du la tribunal.
Ca să-ţi iei o altă uşă , liber trebuie să fii
Şi-asta costă, după leafă, de la 3 la 7 mii!
Când alegi o uşă nouă, trebuie s-o faci cu artă
Să n-aibă, Doamne fereşte, broasca defectă sau spartă ...
Că broasca atât e bună, până n-a scăpat la chei,
Că pe urmă n-o mai fereci, nici cu două nici cu trei..
Să n-aibă, Doamne fereşte, broasca defectă sau spartă ...
Că broasca atât e bună, până n-a scăpat la chei,
Că pe urmă n-o mai fereci, nici cu două nici cu trei..
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apă
Te trezeşti că-i sare smalţul, ori se sparge, ori se crapă..
Te trezeşti că-i sare smalţul, ori se sparge, ori se crapă..
Uşa este ca găina, că abia când e bătrână
Mai matură şi mai coaptă, face supa cea mai bună.
Mai matură şi mai coaptă, face supa cea mai bună.
Da, dar care om în viaţă nu şi-a spus în gândul lui:
"Dă-o dracului de supă, vreau un picioruş de pui"?
Uşa este ca un loto, zice puştiului un tată
Nu e nici o diferenţă - dai un ban, mai tragi odată
Însă, dragul tatii, află, nu ţine cât veşnicia,
Că exagerând cu joaca, ţi se strică jucăria.
Am văzut o uşă care a trăit în viaţa toată
Ca o sfântă cuvioasă, şi-a murit nedescuiată..
A urlat la dânsa cerul, cu o voce ca de crai:
"Hei, stafie îngălbenită, poate vrei să intri-n rai?
Marş la iad, acolo-i locul pentru-o scândură uscată
Ai trăit degeaba-n lume şi-ai rămas tot încuiată."
Ce te temi mereu de uşă ? o să-mi spuneţi cu temei,
Habar n-am. Aveţi dreptate, să vorbim atunci de chei.
Fiindcă principalu-n lume, nu e gândul, nici ideea
Nu e focul şi nici roata, principalul este cheia..
Si există chei... o groază, câţi bărbaţi, atâtea chei,
Că de când e lumea lume, cheile le ţin la ei..
Unele sunt lungi şi groase, sau subţiri ca un şiret
Altele mici, delicate, ce deschid şi un fişet.
Unele sunt lungi şi groase, sau subţiri ca un şiret
Altele mici, delicate, ce deschid şi un fişet.
Principalul nu-i mărimea, important - la orice uşă -
E să se lovească cheia şi să fie.... jucăuşă.
Să nu se îndoaie-n broască şi să ţină la-nvârtit.
Chei de lacăte, valize, de casete, frigidere,
De cămări, de mănăstire, pivniţe sau şifoniere,
Ar mai fi cheia franceză, cheia la casa de bani,
Cheia de la Turnul Londrei sau făcută de ţigani,
Dară, ce te faci amice, că din sute de modele
Tu te chinui toată viaţa cu o cheie de... sardele?
Merge ea cât merge bine, dar apoi prinde rugină
Şi-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumină!
Poţi să-i dai cu glaspapirul, şmirghel, pile, ciocolată,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ţi-a ieşit din uz şi gata!
"Geaba-ncerci", geaba te zbuciumi şi degeaba-ţi ieşi din fire.
Nu te văita la lume, nu e vina nimănui,
Leag-o cu-n şiret sau fundă, fă-i un nod şi pune-o-n cui!
Sunt atâtea chei pe lume, cheia "sol" şi cheia "fa",
Dar asta nu te-ncălzeşte dacă n-ai tu cheia ta.
Nu te văita la lume, nu e vina nimănui,
Leag-o cu-n şiret sau fundă, fă-i un nod şi pune-o-n cui!
Sunt atâtea chei pe lume, cheia "sol" şi cheia "fa",
Dar asta nu te-ncălzeşte dacă n-ai tu cheia ta.
Şi... zicând cum zic bătrânii... la o tinereţe nouă,
Zici... privindu-ţi amintirea... "ah, de-as fi avut eu doua!"
Zici... privindu-ţi amintirea... "ah, de-as fi avut eu doua!"
Adrian Paunescu
Eu le aseman cu pasarile!
"Femeile sunt ca pasarile: acasa, vrabii;
în afara, pauni;
intre patru ochi, porumbite;
si, dupa împrejurari, corbi, care pot scoate ochii."
(Max Weber)
_________________
Pe plan international, ziua de 8 martie nu este Ziua Mamei, ci este cunoscuta ca Ziua Femeilor Militante, a celor care au luptat pentru cafemeile, astazi, sa aiba drept de vot, dreptul la educatie, la asistenta sociala, contraceptie, drept la proprietate si la divort.
Ziua internationala a femeii marcheaza, de fapt, o comemorare a datei de 8 martie 1857, cand 129 de muncitoare din New York au fost arse intr-o fabrica de textile, fiind blocate inauntru, dupa ce au organizat un protest impotriva conditiilor mizere de munca si a salariilor mici
In anul 1910 Internationala Socialista reunita la Copenhaga a hotarat recunosterea pe plan international a unei sarbatori dedicata femeii, fara a stabili insa o data exacta.
Ziua de 8 martie este declarata oficial drept Ziua Internationala a Femeii in anul 1921, cand reprezentantele bulgare in Secretariatul International al Femeilor din Internationala Comunista au propus ca ziua sa fie sarbatorita pe toata suprafata Globului iar in anul 1977 Adunarea Generala a ONU proclama ziua de 8 martie “Ziua Natiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor si Pace Internationala”.
12 opinii:
..............…..(¯`v´¯)
...…………….(¯` ✿´¯)
……………✿..(_.^._)
…………..✿.√,•*´✿
...(¯`v´¯) •./¸✿
(¯` ✿..¯))✿/¸.•*✿
.(_.^._)√•☮´¨¯. (¯`v´¯)
…✿•*´)//*´¯`* (¯` ✿ .¯)
…..✿´)//¯`*(¸.•´ (_.^._)
▒▒(¯`•♥•´¯)▒░░
▒▒▒`ᵃˡ.,(¯`•♥•´¯)
▒ (¯v/¯)▒`•.,.• ✿
(¯>♥ّۣۜ♥<¯)▒░░
▒ (_/⋏_)▒░ `•.,.•★
>:D<
nu stiam ca este si o comemorare...
Nima, sarut'mana!
Ma bucur de revedere.
Multumesc frumos pentru floare. E minunata.
Pandhora, sarut'mana.
Pai de acolo a pornit ideea de 8 martie.
Ma gandesc cat a trebuit sa patimeasca femeia datorita "cartii sfinte" si interpretarii ei, dupa bunul plac al unor "unsi".
sa-ti fie fiecare zi o sarbatoare, sa fii fericit alaturi de draga inimii tale, sa te bucuri de o primavara de vis! la multi ani!
Am fost tare încântată să aflu că destule femei din lumea largă au decis să treacă peste festivismul de consum al acestei zile şi să o "sărbătorească" iarăşi manifestând - precum cele de demult - pentru diverse drepturi, deziderate : pentru vizibilitatea politică a femeilor ascunse sub vălurile islamice, pentru stoparea violenţei domestice, pentru egalitatea salarială cu bărbaţii care lucrează pe posturi identice etc.
Tot acum am aflat că ONU acordă anul acesta o atenţie specială femeilor din mediul rural şi multiplelor lor dureroase probleme. Asta deoarece numărul femeilor care trăiesc în satele lumii reprezintă mai mult de un sfert din totalul suratelor lor.
:)
Militante sau nu, (şi) Poetul nostru a ştiut să le/ne creioneze câteva trăsături care sunt la fel de reale ca şi problemele lumii noastre exterioare, dar pe care ni le deplângem cu glăscioare muuult mai firave!
:))
Mi-a plăcut mult, foarte mult şi asemănarea pe care tu ne-ai făcut-o cu păsările. :) Mai mult chiar şi decât SUPERBUL clip dăruit.
Frumos ar fi fost să putem fim noi însene asemenea unor terestre păsări ale Paradisului, sau ca asemănările lui Weber să nu includă şi...corbii :), dar...astea şi aşa, CHIAR AŞA SUNTEM, fie că ne place s-o recunoaştem deschis, fie că nu.
:)
:))
Habar n-am de unde şi cum a apărut, dar cică azi e Ziua Bărbatului!
:)
LA MULŢI ANI!, atunci, şi ţie, cu BUCURIE!
:)
:)
Buna de dimineata, frumosilor, chiparosilor!
alessia, sarut'mana!
Dap, celebram de cele mai multe ori, insa nu prea ne interseaza de ce o facem si ce radacini are acea sarbatoare.
Ma gandesc de fiecare data de 8 martie la sacrificiul femeilor de a intra in normalitate. Fac referire la normalitate din punct de vedere al umanitatii.
Biserica crestina a preluat multe ritualuri si "norme" de la pagani si le-a transformat in litera de lege.
Iar femeia a suferit si inca mai sufera din pricina acestei "spiritualitati"
Dap, si mie mi-a placut mult comparatia lui Paunescu (desi uneori am dubii ca ar fi scrisa poezia de el, pentru ca nu prea e in stilul lui).
Ziua barbatului este, in fapt, tot de sorginte pagana (paganii atat de mult huliti de catre crestini).
Are legatura cu echinoctiul de primavara... apoi povestea cu Agricolae, mare voievod, mare potrivnic crestinilor. Cei 40 de soldati care au refuzat sa lupte... de aici cele 40 de pahare de beutura. Si de aici, ziua berbantului.
Pana la urma nu s-au lepadat de "pahare", barbatul fiind asociat cu ele!
:))
Multumesc frumos.
La multi ani, tuturor!
Sarbatorim toti VENIREA PRIMAVERII!
P.s. - mi-a placut mult melodia "pasarile paradisului", si textul este destul de sugestiv.
:)
Pup!
Carmen,sarut'mana!
Multumesc frumos.
La multi ani si tie! La multi ani, tuturor!
Fie un an mai bun, pentru fiecare.
Recunosc că, deşi m-a interesat mereu, n-am mai găsit timpul necesar aprofundării subiectului acesta atins acum de tine, al interpretărilor distorsionate ale creştinismului privind femeia şi cutumele asociate ei ulterior păgânismului. Off, nu mai promit :), dar poate mă voi apuca, totuşi, într-o zi, să scormonesc iar arheologia acestor idei.
Paradoxal, poate, am început însă de ceva timp să privesc cu mai multă luare aminte la problematica femeilor din...Islam.
Şi, iarăşi recunosc, spre ruşinea mea, nu dintr-o necesitate personală explicativă, ci pentru că întâmplarea a făcut să cunosc mai multe asemenea femei şi familiile lor, să le ascult destăinuirile, să le privesc în ochi şi să le înţeleg (cât de cât) mecanismele psihologice pe care şi le-au dezvoltat pentru a-şi face viaţa suportabilă, ba chiar...frumoasă!
Am fost siderată de muuulte ori de cele pe care le vedeam, auzeam şi simţeam.
De multe ori, ca femeie eu însămi, părea c-am plonjat într-o realitate paralelă,absurdă, care mi-a provocat nenumărate insomnii.
În fine, nu cred că e aici şi acum locul ca să dezvoltăm subiectul cu pricina. Poate că voi reuşi într-o zi să schiţez nişte idei pe tema asta şi le voi posta.
SPER, mama lui de timp! :)
:)
Sărbătorim! Să sărbătorim cu toţii venirea primăverii, izbucnirea tumultoasă a Vieţii care-a şezut cam mult la hibernare anul ăsta. Cel putin aşa îmi pare mie :)
Într-adevăr, clipul pe care ni l-ai dăruit tu este SUPERB în întregul lui - muzică şi text şi imagini. Şi mai ales mesajul, care ESTE capabil să-ţi scoată la lumină aripile şi să ţi le desfăşoare în zbor necurmat chiar şi fără voia ta :)
Şi ştii la ce m-a mai dus cu gândul clipul ăsta?
La poemul acela, "Păsările" (parcă, nu sunt sigură) pe care l-ai postat tu odată.
Am să-mi răscolesc arhiva:)) să văd dacă-l găsesc. S-ar fi "asortat" de minune cu clipul :)
pup şi eu şi îmbrăţişez tare-taaareee Zâmbet de Soare!
:)
:)
Pe zi ce trece, imi dau seama cu cat de multe minciuni ne hraneste societatea. Cu cat de multe balarii ne umple capul inca de mici, pentru a nu vedea realitatea, in ansamblul ei, nu in particularitatile sale.
Cu cat ma intorc in istorie, cu atat descopar nebunia prin care a trebuit sa treaca sapiensul datorita unor shputeri ce doresc sa controleze totul, sa uniformizeze totul, sa detina totul.
Nu face rabat de la aceste lucruri nici biserica crestina, adica crestinismul.
Nu mai vorbesc despre islam...
:)
Nu mai tin minte poemul.
De-l vei gasi, te rog, da'mi de veste.
:)
:))
Eeeeeeeeee, am găsit poemul!
NORMAL, cine strânge are!
:))
Ţi-l vei aminti cu siguranţă!
:)
Iată-l:
A fost o vreme când ploua cu păsări.
Mi se părea mie.
Şi erau albe, şi plecau dintre măslini
Sau evadau din colivii îngereşti.
Erau mii, milioane, şi mă plouau atât de tare,
Încât eram udă de pene până la piele.
Eram singură prin ploaie
Şi fugeam.
Iar stropii de pene
Îmi albeau pantalonii negri de viaţă
Când tropăiam prin băltoace.
Mi se părea că lumea mă priveşte sceptică
De pe la geamuri sau de sub umbrele;
Dar eram demult singură pe pământ.
Dispăruseră şi ele, casele,
Şi ei, copacii,
Şi el, pământul...
Alergam prin cerul de păsări albe,
Răvăşind stelele şi împrăştiind norii.
Nu mă gândeam de ce merit zborul alb,
Pentru că n-aş fi reuşit oricum să-mi amintesc;
Uitasem şi cum se gândeşte demult.
Simţeam doar,
fără să gândesc că simt, desigur,
Şi mă simţeam idee
Fără să ştiu că ideea se gândeşte
Acolo jos.
Şi aş putea să povestesc la infinit
De zborul meu de-o clipă, inconştientă clipă,
De zborul meu spre după infinit.
Şi ce ciudat! De fapt,
nu-mi amintesc concret nimic, nimic, nimic...
Dar ştiu...Am fost odată o pasăre albă,
Care plouam...O ştiu...?
(Olga Mezin - Zbor alb)
Nu-i aşa că se potriveşte de minune cu clipul,a?
:)
Am mai vorbit noi cândva despre asta, dar vreau să-ţi reamintesc de Michel Foucault. Este cel mai fervent şi mai migălos scormonitor în istoria ideilor umanităţii şi ale consecinţelor lor în plan social, religioas, politic,...uman! Practic, este gânditorul care şi-a dedicat întreaga viaţă acestui studiu. Şi a reuşit să scoată din colbul vremilor momentele de răscruce, împrejurările şi INTERESELE care au determinat gândirea şi acţiunile oamenilor (ale occidentalilor, cu deosebire) să ia nişte traiectorii "ciudate", pe care mulţi dintre noi le resimţim cu uimire, cu stupefacţie chiar.
Uite, "Arheologia cunoaşterii" este cartea care te tot face să mergi şi să tot mergi pe firul cercetărilor lui şi din celelalte lucrări:
http://www.e-carti.info/arheologia-cunoasterii-michel-foucault/
Scuze, dacă l-ai citit deja, dar am zis că e bine să las aici, le tine, îndemnul pentru a-l descoperi şi alţi doritori de lecturi fundamentale pe cel care pe mine m-a fascinat de-a binelea. Şi a cărui moarte prematură m-a îndurerat cumplit, fiindcă era în plină putere creatoare, ajunsese la nişte filoane argumentative fantastice... :(
Mda, cu păsările, nu prea contează specia, frecvent îşi iau zborul şi rămâi cu inima crăpată :)
Am auzit vorbindu0se despre „ziua femeii„, de fapt, am înțeles, în clasa a III-a, când învățătoarea noastră, domnișoara Silvia, a organizat un concurs de recitări. Atunci, am apărut prima oară pe scenă. Nu mai știu decât o strofă-
„Anume a fost aleasă această zi,
Ca semn de mare cinste-adus femeii,
Când crângurile prind a înverzi
Și își arată cupa ghioceii„.
Citindu-te, mi-a venit în minte fetița cu cozi și costum de pionier..zică cine ce va zice- așa a fost..
Bună Andrei!
Îți doresc o săptămână minunată
și plină de bucuri!
Trimiteți un comentariu
îndrăzneşte!