Plante care lesina de frica. Copaci care tipa cand mor...

joi, 21 iunie 2012

O lume in care vietuim de niste bune sute de mii de ani, daca nu milioane, si inca nu stim despre aceasta lume, cred, nici 50%.

 Marioara Godeanu
(Biolog. Cercetator si profesor, are studii si realizari de valoare internationala, recunoscute si premiate de mari foruri stiintifice ale lumii)
Si ne spune:



— Ce v-a facut sa credeti ca plantele sunt fiinte ce pot comunica?
— Povestea a inceput in 1975, la o sesiune de experimente care priveau testele de toxicitate efectuate asupra plantelor. Atunci am observat cu surprindere ca plantele-martor, care se aflau la o oarecare distanta de plantele supuse experimentului, mureau in numar mai mare decat cele care erau otravite efectiv. La inceput, am crezut ca studentii si laborantii nu sunt atenti cand folosesc substantele.
Dar imediat dupa aceea mi-am dat seama ca planta-martor, cea care asista la “executia” suratei ei, primea un semnal de la “condamnata la moarte” si suferea la fel de mult ca si ea, ba poate chiar mai mult.
Atunci mi-am spus: acesta este obiectivul biologiei viitorului, transmiterea informatiei intre structurile vii, respectiv – comunicarea intre plante. Am reluat imediat experimentele in conditii speciale (sa nu fie nici un factor care sa perturbe desfasurarea lor) si, mergand din aproape in aproape, am ajuns pana la folosirea metodei de captare a imaginii in infrarosu.
 Concluzia a fost clara: plantele comunica intre ele printr-un sistem energo-informational, adica isi transmit una alteia informatiile prin emisie si captare de energie.

 Ce contin aceste mesaje in cazul experimentelor dvs.?
— Planta care urmeaza sa fie agresata (sa i se aplice substanta toxica ucigasa) da un semnal inainte sa inceapa agresiunea impotriva ei.

Pe imaginea in infrarosu apare un halou care se intensifica inainte de momentul inceperii agresiunii. Dar foarte important este faptul ca si plantei-martor, aflata la distanta sau separata prin polistiren, i se intampla acelasi lucru, ca si cum si ea ar fi agresata. Haloul, aura energetica respectiva, aparea in zonele periproximale (dincolo de marginea frunzei).
Bineinteles, s-au facut experimente la diferite temperaturi, in camere special climatizate, ca sa nu se modifice parametrii, si am constatat ca, intr-adevar, aceste plante isi transmit intre ele mesaje. Ba si mai mult, literatura de specialitate afirma ca atunci cand un daunator intra intr-o padure (taietori de lemne, de pilda), padurea este deja informata de aparitia sa. In conditiile tehnologiilor moderne, aceste afirmatii sunt lesne de dovedit, prin conectarea senzorilor la un computer.
Strigatele padurii se vad pe ecran.


Nu mai lipsesc decat vorbele, pentru ca plantele sa fie oameni…
—  Sa stiti ca am realizat si sistemul acustic. Unul dintre cei mai buni electronisti pe care i-a avut Romania (a fost silit sa emigreze in Canada) a realizat un aparat de transformare a semnalelor din domeniul ultra-acustic, in domeniul obisnuit de frecventa.
Apoi, am introdus metoda grafica de inregistrare pe potentiometre si cea de captare in infrarosu. Cand am inceput sa descifram, sa traducem semnalele respective, ne-am trezit ca aveam semnale diverse, mergand chiar pana la cele psihice, de natura sentimentala, deci psihoempatie.
O modificare energetica tradusa acustic arata cum plantele tipa, plang, canta, se bucura, ba si mai mult, reactia lor la diferiti stimuli: agresiune, auditii muzicale, stari de emotie, patologie umana (semnalele respective au fost date in film).
Pe de alta parte, pot sa va spun ca experimentand pe ficus sau pe opuntia (limba-soacrei), plantele pe care le vedeti aici, in laborator, prindeam postul de radio cel mai apropiat.
Dar una dintre experientele cele mai interesante a fost facuta la Peris, unde Elena Cernei, cunoscuta interpreta de opera, avea un nuc imens, foarte batran.
Punand senzorii pe frunzele lui, am prins emisiunea de muzica a lui Iosif Sava, vocea lui foarte clara. Deci, nucul nu numai ca primea informatia si o retransmitea, dar avea si capacitatea de a selecta frecventa pe care primea semnalul.
Atunci ne-am amintit ceea ce ne povesteau bunicii nostri: ca in timpul razboiului, taranii ascultau radioul cu galene, lipind firele de un cartof. Deci cartoful, fiind un organism viu, era sursa de obtinere a informatiei. Toate experimentele acestea ne-au determinat la un moment dat sa introducem un program de cercetare, dar n-am reusit, deoarece se facea apel la metode care intersectau domenii interzise la vremea aceea.


Florile melomane
— Deci, plantele mai mari functioneaza ca si niste antene? Primesc si transmit semnale?

— Da. Si pasul urmator a fost sa vedem daca nu cumva si propriile noastre organisme interactioneaza cu plantele, sa vedem daca nu cumva aceste fenomene sunt valabile pentru toate structurile vii. Si atunci, am continuat experimentele incepute cu doamna Elena Cernei, privind influenta empatica a gandului asupra plantelor. Mai intai, ea canta ariile ei preferate din Carmen sau Trubadurul, si asta le impresiona foarte tare pe plante (acul cromografului inregistra un semnal al plantelor emis la auzul vocii ei).
Dupa aceea, dadeam foaia inapoi si pornea inca o data acul cromografului, in vreme ce d-na Cernei canta aceleasi arii de opera, dar doar in gand. Ei bine, semnalele obtinute erau similare. Plantele citeau gandurile! Imi amintesc ca la realizarea filmului “Sensibilitatea plantelor” s-a petrecut o alta intamplare ciudata. La cantecul Mariei Tanase, Cine iubeste si lasa (interzis de regia muzicala, fiind considerat mistic), plantele reactionau cu o sensibilitate acuta, mai ales la incantatia “Cine iubeste si lasa/ Dumnezeu sa-i dea pedeapsa”; aproape ca simteai durerea in reactia lor.
Dupa demonstratiile cu Elena Cernei, am cunoscut-o si pe Gabriela Cegolea, si ea cantareata de opera (a facut experimente extraordinare privind sunetul). Incet, incet, in jurul nostru s-au strans foarte multi specialisti si au inceput sa apara fundamentari ale celor descoperite de noi. In 1987, am luat premiul revistei “Flacara” pentru “atestarea fenomenului de comunicare la plante”, desi la acea data ni se interzisese, deja, cercetarea in acest domeniu. In 81, comunicarea plantelor era un subiect periculos chiar si de gandit, pentru ca se implica ideea informatiei pe care o furnizeaza in general materia, pana la nivelul transmiterii de la distanta a informatiei – e vorba, deci, despre hipnoza, telepatie, biostructura.
Sigur ca lucrurile acestea existau in literatura de specialitate din lume, dar accesul la ea a fost foarte dificil pentru noi. Interesant a fost sa constatam, atunci cand am putut folosi si noi acele surse de informatie, ca desi noi modificasem conditiile de experimentare in comparatie cu occidentalii, ajunsesem mai aproape de metodologia care sa evidentieze asemenea fenomene.

—  Glumind putin, credeti ca ar trebui sa mergem la concert cu ghiveciul de flori melomane sub brat?

— Nici chiar asa, dar daca am alege pentru auditiile noastre de-acasa o muzica lipsita de agresivitate, clasica in special, acest lucru le-ar prinde foarte bine, si plantelor noastre din apartament. Imaginati-va ca vedeti in infrarosu cum “infloreste” aura, ca vedeti fluidul acela stralucitor care apare in jurul ei cand planta se bucura de muzica pe care i-o oferiti, ba chiar si de semnalul dat prin gand.
De fapt, ar trebui sa incepem prin a fi buni cu toate fiintele din jurul nostru, chiar daca nu vorbesc acelasi limbaj cu noi.



— Ce-ati simtit dupa primele experimente, cand ati descoperit ca si lumea plantelor este vie, ca vorbeste si simte la fel ca si noi?
— Am inteles ca traim intr-o lume unde nu suntem singuri si unde nu putem face orice. A fost o imensa bucurie, dar si inceputul unui sentiment al responsabilitatii, pentru ca descoperi ca poti influenta extrem de mult ceea ce este in jurul tau si invers, actiunea tuturor fiintelor vii din aceasta lume poate avea influenta asupra vietii tale. Pentru mine, a fost si confirmarea ideii de unitate in diversitate a lumii vii, a descoperirii prezentei in toate a spiritului, a energiei care anima orice structura vie sau chiar nevie (aparent doar!) din lumea care ne inconjoara, confirmarea identitatii modelelor la nivel micro si macro-cosmic.


— Mi se pare mie sau vorbiti despre Dumnezeu?
— In privinta aceasta, exista o disputa foarte aprinsa… Noi, toti, am fost crescuti in ideea de evolutionism si consideram ca Universul porneste de la simplu la complex, dupa care, probabil, exista un colaps si reincepe un alt ciclu. Sunt o multime de teorii in acest sens.

As vrea sa spun, totusi, ca elementele sistemului evolutionist merg din punct de vedere logic pana la nivelul de maimuta. Dar de la maimuta la om, acest hiatus care apare, aceasta ruptura de veriga, lipsa de dovezi, ne face sa ne intrebam cum a aparut, totusi, omul, in forma lui cu ratiune?
Pornind de aici, lovindu-ne tot timpul de intrebari si raspunsuri, s-a pus problema existentei campului fundamental, a faptului ca toate structurile vii si nevii au un model informational, adica sunt patrunse de spiritul lui Dumnezeu.

Sursa: cibergspatiul. Interviul a fost dat, cred, revistei "formula as". Nu sunt convins.

13 opinii:

alessia spunea...

Eeeee, ce BUCURIE mi-ai făcut cu articolul ăsta!
Tocmai mă pregăteam să postez într-un comentariu la postarea trecută clipul acela impresionant pe care l-am mai postat şi eu de câteva ori.
Adică acesta:

http://www.youtube.com/watch?v=nHFqWWT_MYc

Dar mai am, că mă interesează mult domeniul.

http://www.youtube.com/watch?v=jlnU1oeTEuo&feature=related

Şi mai sunt multe asemenea.

MULŢUMESC pentru articol, Zâmbet de Soareee!
Nu l-am citit pe îndelete, fiindcă m-am grăbit să-ţi aduc aminte de linkurile astea.
Mă duc acum să mă delectez!
:)

pup şi iară pup!

shakuka spunea...

multumesc pentru interviu! foarte de inspiratie

apropo de "cantecul Mariei Tanase, Cine iubeste si lasa (interzis de regia muzicala, fiind considerat mistic)" - cum adica e interzis de regia muzicala, chiar asa e?

Nima spunea...

Ia te uita cum se-ntorc oamenii de stiinta...acasa !
Ce "bun" era mosul meu Petre care ma lua la cules de plante medicinale si nu ma lasa sa le rup decat dupa ce ziceam: "Nu te rup sa-ti fac durere ci te rup sa-mi dai putere.Binecuvantare sa ai !"
Multumesc ! Mi-a placut ! >:D<

Las ramuri de rosmarin ...pentru protectie .

alessia spunea...

:)
Aşadar, suntem printre primii în lume şi în deschiderea acestor cercetări!
Of!
:(

Nima dragă,
buni erau toţi stră-bunii noştri în acest sens. Şi nu numai ai noştri!
:)
Există o lucrare a celebrului etnolog Ofelia Văduva, "Paşi spre sacru. Din etnologia alimentaţiei româneşti", unde sunt adunate uimitoare, fascinante date din obiceiurile noastre culinare străvechi.
Toate acestea (folosirea plantelor, dar şi sacrificarea animalelor în scopul consumului) erau percepute de moşii noştri drept nişte jertfe/sacrificii întru perpetuarea vieţii.
Şi ca în cazul oricăror alte sacrificii...necesare!, ei aveau grijă să ceară voie şi IERTARE Celui de Sus pentru a suprima o viaţă (plantă sau altă vietate), dar şi FIINŢEI respective. După care mulţumeau pentru şansa supravieţuirii ÎNGĂDUITE încă o dată!
În fine, e o carte cu adevărat valoroasă.
Dacă o găseşti sunt sigură că te va încânta cu explicaţiile stră-stră-vechi ale muuultor gesturi pe care le facem azi atât de grosier, fără măcar o urmă de...sacru!
:)

Îmbrăţişare maaareeee!
:)

Nima spunea...

alessia...

Multumesc ! Caut cartea >:D<

alessia spunea...

Nima,
Este disponibilă (şi) aici:

http://www.librariaeminescu.ro/isbn/973-8920-29-3/Ofelia-Vaduva__Pasi-spre-sacru-Din-etnologia-alimentatiei-romanesti

pup!

Solidaster spunea...

Informatii interesante.Nu degeaba mã simt bine seara,la o ceasca cu ceai,lângã lãmâiul meu.
O zi fainã chiparosule.:))

andreiraduM spunea...

Bun regasit, frumosilor, chiparosilor!

Solidaster, sarut'mana.
Chiparosul e bucuros ca te revede.
Cred ca lamaiul tau este fericit.
:)
Multam frumos, si tie zi faina. Saluta-l pe lamai din partea mea.

Alessia, sarut'mana, inca odata.
:)
Uneori ne vedem mai des si alteori... ioc!
:)
E un domeniu fascinant dar,din pacate, marginal.
Ma gandeam... ca, parca intentionat, suntem invatati de mici sa ne credem "zei pe pamant" si sa luam distanta cat mai mare de natura.
Poate, daca, de mici, am fi invatati sa respectam viata in ansamblul ei, sa incercam sa intelegem si alte forme de viata... poate si lumea noastra, a sapiensilor, ar arata altfel.
Interesanta cartea aceea. Nu am auzit despre ea.
hm... ce chestie.
Cu cat ne tehnologizam mai tare, cu atat ne prostim mai tare si ne indepartam si mai mult de natura.
Multumesc pentru impartasire.

Nima,sarut'mana!
Daca o gasesti, sa dai sfoara in tara UNDE ai gasit-o!
:)

shakuka , sarut'mana!
Bucurie sa te revad. Nu am mai fost prin casuta ta de-o vesnicie...
Io multumesc celor care l-au impartasit cu noi.

Cat despre acel cantec, cred ca l-au interzis pentru ca UN "BLESTEM", asa este catalogat...
Cred, nu sunt sigur.

*ELENA* spunea...

Bună Andrei!
Foarte interesant articolul!
Îmi plac mult pozele!
Seară răcorăasă îți doresc!

Nima spunea...

Maine , incerc la Libraria din oras. Daca nu o gasesc, atunci voi folosi adresa pe care mi-a dat-o Alessia si ...fac o comanda online.

alessia spunea...

:)
Aşa e, când secetă, când potop!
:))
Dar asta e, când mai şterpelim şi noi câte ceva din timpul afectat dictatorului "TREBUIE!", ne scoatem şi noi pârleala zbânţuindu-ne pe-aici cât putem.
:)

:(
Dap, generaţii în şir am fost îndoctrinaţi că misiunea noastră cea de căpătâi este "Să luptăm cu natura!", "Să învingem natura!"
Şi s-au tot bifat succese şi ne-au tot plesnit piepturile de mândrie că suntem puternici, minunaţi, invincibili în lupta asta continuă.

Iar acum, când lucrurile încep să se echilibreze natural, când culegem "roadele" crasei, găunoasei noastre politici anti-natură, ne văicărim ca ţaţele de soarta noastră cea crudă.

A da, şi ne rugăm să fim "mântuiţi", "salvaţi"!
Şi desigur iertaţi...că n-am ştiut ce facem!
Şi că nici ce-i aceea RESPONSABILITATE nu prea am înţeles vreodată cu adevărat.
Îm fine, mă opresc înainte să iau iar foc!
:(

Cartea de care aminteam este valoroasă într-adevăr. Motiv pentru care a tot fost reeditată şi tipărită de mai multe edituri. Aşa că e posibil s-o găsiţi.

Este rodul unor ani lungi de documentare profundă şi migăloasă, atât teoretică, cât şi practică, pe teren, dintr-un colţ într-altul al ţării.
Eu am avut marea satisfacţie să găsesc, în sfârşit, explicaţiile detaliate ale multor tradiţii şi obiceiuri ale noastre, pe care le respectăm, de regulă, din automatism, îmbrăcate într-un limbaj plăcut, uşor accesibil (lucru destul de rar la etnologi).

Cel mai mult MIE mi-a plăcut conceptul Ofeliei Văduva de "comuniune alimentară".
E mult şi frumos scris despre asta şi atractiv de citit.
Aşa, în doar câteva cuvinte, ideea principală e aceea că mesele noastre "rituale", tradiţionale (de Sărbători, de la nunţi, botezuri, înmormântări, pomeniri ale morţilor), ne ajută mult să fim Oameni, ne face să intrăm în comuniune deopotrivă cu strămoşii, cu rudele în viaţă şi comunitatea, cu spiritele/energiile benefice din alimentele (vegetale şi animale) preparate într-un anume fel, dar şi cu noi înşine şi, mai ales, cu Dumnezeu.
Este vorba aici, de fapt, de OM ca intersecţie a orizontalei lumii, a profanului, cu verticala spirituală, a sacrului.
Dar ca niciunde în altă parte, în această lucrare perspectiva este cea a relaţiei noastre cu natura, cu plantele şi cu toate celelalte structuri vii care ne dau viaţă din viaţa lor.

Uff, iar am o criză de limbariţă!
Iertare, e din pricina BUCURIEI de a sporovăi ca altădată pe aici!
:)

Noapte bună, Zâmbet de Soare!
Noapte bună, dragilor, tuturor!

pandhora spunea...

citisem cate ceva legat de felul in care plantele "simt" si in fond mi se pare firesc...si ele sunt vii...
eu le-am dat plantelor mele nume...ultimul "sosit" este un bonsai pe nume "Escu"...daca eu sunt un "...escu" de ce sa nu fie si el? :))

Maria spunea...

Adunati aici, ca-n vremurile bune, cu limonade racoroase, la ceasul serilor inecate in aburii caniculei. :)

Interesant articol. Un titlu cu rezonante antropomorfice, un autor cu o pleiada de publicatii recunoscute la nivel international. Cornelia Guja e un alt autor / cercetator (biolog-antropolog printre altele) cu un "palmares" bogat in aceasta zona, a proceselor energo-informationale.

Cateva articole prezentate intr-o sesiune de comunicari stiintifice de la noi, cu participare internationala, de mai de multisor, de prin 2007. Atat M. Godeanu cat si C. Guja au cate un articol. (pag 42, pag 47)

Sa revenim la intelepciunea populara, reconsiderata, Alessia draga, tauroaica cu tampla/templul de aur ? :)

Salutari si racoare blanda tuturor ! :)

Trimiteți un comentariu

îndrăzneşte!

 

Blog Archive