"Miercurea cuvintelor"

miercuri, 18 mai 2011

Spicuiri dintr-un interviu: Ileana Vulpescu- Caludia Daboveanu

"Eu consider că omenirea e condusă de o ipocrizie fără margini şi fără leac”

Despre cât de rău sîntem percepuţi noi, românii, în afară.
A cui e vina?

Vina este a noastră. Avem nişte trimişi diplomatici trimişi în afară care nu-şi fac datoria. Nu fac nici un fel de propagandă pentru poporul român, pentru a se şti că româna e o limbă de origine latină.
Eu am întîlnit o profesoară de franceză, care absolvise la Sorbona şi care nu ştia că româna e o limbă romanică! M-am oferit să-i spun eu care sînt cele 10 limbi romanice, dacă la Sorbona tot nu învăţase… S-a mirat, spunîndu-mi: "Da, dar e atît de înrudită cu slava!”.

I-am spus: "Ştiţi cît e de înrudită cu slava? Tot atît cît o să fie şi franceza cu chineza, cînd vă vor ocupa chinezii!”.
Alt caz: o fostă colegă de-a mea, eminentă cunoscătoare a limbilor clasice, Lia Lupaş, avea un post într-o bibliotecă din New York. Trebuia să fie avansată şi a completat un formular, în care spunea ce limbi cunoaşte: printre altele, franceza, engleza, rusa… Doamna care o examina a întrebat-o de ce a trecut şi rusa, doar limba ei maternă nu e slava? Ea a zis că nu, că româna e o limbă romanică. Motiv pentru care n-a mai fost avansată…
Cu ce să ne mai lăudăm noi, românii?

Cu copiii care iau Olimpiade prin străinătate, cu oameni care fac o carieră strălucită tot în afară, pentru că dacă ar face-o aici, ar fi şanse foarte puţine să se ştie despre ei.
Avem foarte buni specialişti în toate domeniile, dar la televizor apar doar ştiri cum că românii au furat, au omorît, au escrocat….

 Oare numai românii fac asta? Vuiesc agenţiile de presă cînd un român face o nelegiuire, cînd nelegiuiri se-ntâmplă în toată lumea, făcute de oricine. Dar sînt scoase în evidenţă cele făcute de ţiganii plecaţi din România, ca şi cînd n-ai putea să deosebeşti un ţigan de un român.
Cine le-a dat voie să treacă în ţările lor? Îmi spunea cineva avizat, de la graniţa Poloniei cu Germania, că din satelit îţi vede şi culoarea şireturilor de la pantofi…
De ce li s-a dat voie să treacă graniţa? Ca apoi să-o poată expulza, spunînd:
"Uite ce-au făcut ticăloşii de români!”.

E o demagogie de mult pornită.  Aşa cum demagogia internaţională se practică şi în alte domenii, în funcţie de interes.
Exită campanie anti-drog, dar nu există una similară anti-tutun, în nici o ţară. Pentru că de pe urma comerţului cu tutun se scot averi imense.
Ipocrizia e că pe pachetele de ţigări ţi se spune cît  e tutunul de dăunător sănătăţii, dar nu e scos în afara legii! Eu sînt absolut convinsă că şi comerţul ilicit cu drogurile e dirijat de foarte sus. Să nu-mi spună mie cineva că nu se poate stopa comerţul cu drogurile!
N-au nici un interes, pentru că aduce beneficii uriaşe.
Doar China face excepţie. Acolo, dacă eşti prins cu droguri, te împuşcă şi familia mai plăteşte şi glonţul! Eu consider că omenirea e condusă de o ipocrizie fără margini şi fără leac. De cînd şi cu această mai nou introdusă noţiune de "corectitudine politică”, s-au găsit unii în SUA care să scoată din Mark Twain cuvintele "negru, negrotei, cioroi”, pentru că nu mai e "politic corect”.
E posibil? Omul ăla a trăit într-o epocă… Cum să iei un clasic al literaturii mondiale şi să intervii în textul lui? Ne întoarcem la "1984”, al lui Orwell? La ministerul de refacere a trecutului? Cel puţin existenţa mea s-a petrecut numai sub Orwell… Speram ca la bătrâneţe s-apuc alte vremuri. Acum e şi Orwell, e şi Kafka. Sîntem în plin… "Proces”…
Alt om cu multă carte, Dan Grigorescu, aflat la New York într-un post oficial, se duce la Biblioteca Municipală şi găseşte o singură carte în română, care era trecută la sectorul de limbi slave. I-a explicat directorului că româna e, totuşi, o limbă romanică, s-o mute unde-i e locul. A doua zi, tot la secţiunea "Slave" a găsit cartea… Deci, vina nu e numai a noastră, ci şi a încăpăţînării lor cretine, chiar dacă-s filologi…
Degradarea morală e direct proportională cu cea lingvistică?
ÎI povestesc doamnei Vulpescu că, mai deunăzi, la televizor, am auzit o cititoare de prompter spunînd ceva de genul "În liceu se aflau doisprezece fete”.

Se învaţă foarte prost româna-n şcoli, dacă nu reuşeşti să-i înveţi pe copii că "doi” şi doisprezece au feminin.
E singura limbă romanică în care se-ntîmplă acest lucru.
Doisprezece femei, doisprezece ceasuri… Ferească Dumnezeu!

E o epidemie, o avalanşă de incultură… Nimeni nu mai zice azi "loc”, zice "locaţie”, fără să-i treacă prin cap să se uite într-un dicţionar francez sau englez să vadă ce înseamnă. Am citit într-un ziar acum cîteva luni ceva referitor la Camilla Parker Bowles, care la a nu ştiu cîta aniversare a căsătoriei cu Prinţul Charles, şi-a fracturat perineul de la piciorul stîng… Altcineva, la televizor, spunea, dorind să se refere la perigeu, tot perineu!
Dacă nu ştii, nu vorbeşti! Ce să mai spunem de "am luat decît două bomboane”… E o "furculisionare” a limbii române.
Am mari dubii în privinţa absolvirii unor şcoli. După părerea mea, îmi pare rău c-o spun, dar nu eşti neapărat intelectual dacă ai o diplomă universitară. Mi-aduc aminte de răposatul meu profesor, Iorgu Iordan, care-mi spunea, cu accentul lui moldovenesc şi puţin nazal: "Ai să vezi dumneata c-or să fie mai mulţi doctori decît miliţieni!”... Se merge pe linia minimei rezistenţe… Nu le mai pasă nici profesorilor, nici elevilor, nici studenţilor! E un dezinteres din partea ambelor părţi. Primii zic: ce să ne mai batem capul cu ăştia, că tot nu-s buni de nimic!?, ceilalţi: ce să mai învăţăm toate prostiile atea, dacă poţi deveni miliardar doar ştiind să te iscăleşti?
Şi-atunci ce ne facem? La noi care ar fi soluţia ieşirii din această criză?

La noi, în afară de pile, proptele şi o piesă de mobilier prin care se trece, se ajunge şi în mod cinstit, printr-un concurs, într-un asemenea post?
Asta e problema: dacă din 20 de candidaţi înscrişi la concurs, cîştigă al 21-lea, care nici nu s-a înscris, unde ajungem?

Dacă aşa se obţin posturile, n-avem de ce să ne mirăm că pe unele produse cărora li se face reclamă, apar aberaţii de genul "brînză bunăcioasă”, "piersică gustăcioasă”, "marea ieşeală” etc.

Nişte analfabeţi care cred că inventează ceva… Sau, cînd a murit, acum un an, preşedintele Poloniei, am auzit la televizor: ”E un spaţiu în faţa catedralei, care comprimă nu ştiu cîtă lume…”. Poate cuprinde, pur şi simplu… Ce să mai vorbim despre expresia greşită "fără doar şi poate”, care e de fapt "fără dar şi poate”? Adică adversativ şi dubitativ. Lucruri analizate logic, ca de exemplu ”mai exact şi mai corect”. Le-am întîlnit la persoane foarte cultivate. Ce e aia? Ne întoarce la "unşpe trecute fix”?”

Văd un dispreţ faţă de cine mai vorbeşte corect. O nepăsare de genul "lasă-i p-ăştia să vorbească… ne uităm în gura lor? Nişte babalîci depăşiţi, o generaţie expirată. Poate aşa şi e. Dar pînă să expire ei, îi inspiră pe alţii…
Ce modele să mai aibă cei tineri? Cînd bordelul e o mînăstire faţă de politică… Şi cînd la televizor şi prin gazete sînt aproape numai obscenităţi, cînd se cultivă doar incultura.

"În timp ce pentru copilul ocrotit viaţa este un fel de plutire şi de tărâm între vise şi realitate, pentru cel nevoiaş este o permanentă şcoală a adevărurilor, ce i se dezvăluie rând pe rând, neavând nevoie de tălmăcire."
(Pe apa Sâmbetei)

"Înfrânt se simte orice om când îşi vede mecanismul existenţial demontat şi azvârlit într-un vraf de piese, care, detaşate de complicatul lor ansamblu, devin nişte jalnice rotiţe, şuruburi şi piuliţe, pe care nu mai dai nici două parale."
(Arta conversaţei)

"Între doi oameni care alcătuiesc un cuplu sau vor să alcătuiască un cuplu trebuie să se potrivească mai multe lucruri. Dacă la unele dintre potrivirile acestea se mai poate lua de ici şi pune colo, una este însă indispensabilă şi fără tocmeală: concepţia despre lume."
(Arta conversaţiei)

"În definitiv, când un om îţi spune deschis, civilizat, că nu te mai iubeşte, ar trebui să-i respecţi sinceritatea şi să nu ştergi cu buretele ceea ce-a fost frumos între tine şi el."
(Viaţă, viaţă, legată cu aţă)

"Cu oamenii cu care trebuie să mă supraveghez când vorbesc, mai bine nu mai vorbesc. Ne salutăm şi ne dăm informaţii meteorologice."
(Arta conversaţiei)
 

5 opinii:

alessia spunea...

'Neaţaaa, zâmbet de Soare! :)

Ai făcut tu ce-ai făcut şi tot la..."fără cuvinte" ne-ai adus!
Ce să mai spui după ce te uiţi în oglinda de cristal a Ilenei Vulpescu? Ce mai poţi spune? Mai nimic semnificativ.
Poate reuşim, totuşi, măcar să tăcem... semnificativ. Să facem ceva. Cu noi şi cu lumea din noi, a fiecăruia în parte. Fiindcă şi scrierile Ilenei Vulpescu pot, chiar au puterea de a-i transforma interior pe cei care le lecturează cuminecându-le adevărurile profunde.
Rămâne doar să...vrem - veşnica noastră piatră de încercare...

andreiraduM spunea...

:)
alessia,
dap... raman "necuvintele"!
:(

Dreamer spunea...

Cum se face ca la articolul acesta sunt asa de putini comentatori?
Ma uitam la unele articole pe unele bloguri si ma miram de cat de mult se implica oamenii in probleme de doi lei, si anume: sex, sex si iar sex...

pandhora spunea...

alessia are dreptate...ce ar mai fi de spus?

ma gandesc de multe ori ca avem ce meritam...daca noi nu iesim in fata cu ce avem bun,frumos,valoros...atunci de ce ne miram ca cei din jurul nostru ne manjesc?
suntem complexati...parerea mea...
avem complexul celor care au fost dati la o parte acum cinzeci de ani si nu avem curajul sa spunem "suntem cel putin la fel de buni ca si voi" si sa aratam asta...

andreiraduM spunea...

:)
Dreamer, bun regasit!

Cred ca motivul este... lungimea textului. Oamenii nu au timp sa citeasca atat de mult.
Cred, nu sunt sigur.

Pandhora, cu certitudine avem ceea ce meritam.
Problema rezida in faptul ca NICI NU NE DORIM mai mult (la nivel de popor, la nivel de natie), ne dorim mai mult la nivel de individ.
Ne e bine, ne e caldut, ne e comod... ne e suficient.

Trimiteți un comentariu

îndrăzneşte!

 

Blog Archive