Nenea gurumicoreste se intreaba:

sâmbătă, 18 februarie 2012


"Cand a inceput odiseea insingurarii si goliciunii noastre? "
Raspunsul la aceasta intrebare se afla in istoria umanitatii: cand omul a aterizat pe terra.

Nenea gurumicoreste ne spune ca :
"Nu intotdeauna, umanitatea a fost atat de golita de sacralitate. Dupa secolele de bigotism, superstitie, si furie odioasa impotriva a tot ceea ce scapa dogmei, conform unui principiu al echilibrului, au urmat altele care au exacerbat ratiunea si simturile."

Ne mai spune ca:
"La inceputul sec al XIX-lea, ateismul devenise el insusi noua religie. Intelectuali, filosofi si oameni de stiinta precum: Charles Darwin, Friedrich Nietzsche, Karl Marx sau Sigmund Freud au gasit tipare de interpretare ale cosmosului si ale omului, in care Dumnezeu nu mai avea loc."

Daca nu ar fi de ras, sigur ar fi de plans.
Nici cand Dumnezeu era proclamat Tatal suprem, Dumnezeu nu avea loc in tiparele gandirii si in viata umanitatii ca manifestare, ci doar ca verbalizare si prostire a multimii.

De ce ne place sa ne mintim?
Fie ca se autoproclama umanitatea ca fiind atee, sau ca fiind religioasa, lucrurile functioneaza in virtutea aceleasi legi, pe care Darwin a avut curajul sa o recunoasca.

Ne mai spune, gurumicoreste ca:
“Comunismul a fost o uluitoare incercare de orizontalizare a religiei, icoanele fiind inlocuite cu "chipul" conducatorilor. Preotii s-au transformat in activisti ideologici, iar crucea a fost inlocuita cu secera si ciocanul. Nici occidentul nu s-a lasatmai mai prejos fetisizand capitalul, banul devind idolul! Astazi, dupa experienta golirii de divin, omul simte din nou, in structurile sale dorul de Dumnezeu.”

Pe cine vrem sa pacalim?!
Pe noi sau pe ceilalti?!
Omul simte ce a simtit dintotdeauna (indiferent de secol)… nevoia de siguranta, protejare si apartenta la “un grup select”, fie ca e vorba de unul terestru, fie ca e vorba de unul din alte sfere.

In centrul unviersului unui sapiens, intotdeauna se afla sapiensul insusi, apoi alte “entitati”, functie de necesitati.
Nevoia de echilibru, dreptate, de viata mai buna, de echitate, a nascocit tot felul de teorii, care mai de care mai halucinante.

Mai ne spune, in final:
“Intotdeauna ne-am confrunat cu lipsa credintei noastre, si de aceea inca nu l-am gasit pe Dumnezeu…”

Poate ar fi fost bine sa spuna inainte de ce il cautam pe Dumnezeu?
Oreste, de ce il cauti pe Dumnezeu?
Nu e in tine?

Istoria umanitatii ne-a dovedit cu prisosinta, ca indiferent de credinta, indiferent daca il gasesc oamenii pe Dumnezeu sau nu (la nivel teoretic, evident), viata se deruleaza dupa acelasi principu: "Pielea imi e mai aproape decat camasa".

Nu trebuie sa mai cautam dovezi, le vedem pretutindeni: de la viata miculuiguru Oreste, pana la vietile patriarhilor, asa-numitilor sfinti etc. (Cu sublinierea faptului ca exista, e-adevarat, si ceva exceptii)

Cine din cei ce propovaduiesc "coborarea mintii in inima", o si face?!
Vorbim frumos, scriem carti, tinem conferinte, suntem traineri in patrunderea unor "secrete" pe bani, cu interese mercantile, in timp ce gura noastra verbalizeaza ceva, noi facem cu totul si cu totul altceva.
Dar...  asa contribuim la perpetuarea spiritualitatii, altfel ea ar deceda, precum un detinut in sala de judecata intrat in greva foamei.

Ne intretinem egoul intelectului pentru a nu ramane "goi" definitiv.
Undeva, cumva, trebuie sa umplem ceva...
Intrebarea suprema: si constiinta unde e in aceasta pendulare?!

8 opinii:

Septembrie spunea...

Nu-i!

alessia spunea...

:))
Gurumititeloreste a emis aceste briliante înţelepciuni în emisiunea lui, pe blog sau a mai publicat vreo carte mustind de spiritualitate?
:))
Asta că i se rupe...inima :)) de mila noastră, să nu murim proşti cum suntem. Să murim adicătelea şi mai proşti!
:))
Eiii, ce vremuri trăirăm noi odată, când tu şi Danul, şi alţi 2-3 ca şi voi combăteaţi pe blogul lui de mă zvârcoleam pe jos de râs!
Suuupeeerbă vreme!
:)))
Răi, dom'ne, răăăi! Făcură-ţi bietul om să închidă pentru totdeauna comentariile, NA!
:))

Revenind însă la ob'ectul sub'ectului:))

Întrebai tu odată "cum ar fi lumea fără foame?".
Parafrazându-te cumva, întreb şi eu acum: oare cum ar fi fost lumea fără milenara viermuială de intermediari între om şi Divinitate?

Nietzsche a tăiat în carnea vie a creştinilor de paradă strigându-le în faţă: "Dumnezeu a murit! Noi l-am omorât!" (expulzându-l din noi).
Iar pentru asta a fost considerat Antihristul însuşi.
Desigur, de către cei care ori nu i-au citit scrierile, ori le-au citit şi le-au răstălmăcit (precum gurumititel), până au reuşit să ia ochii proştilor şi, mai ales, paralele de prin buzunarele lor.
Cea mai mişelească...interpretare a acestuia (app de caricatura de mai sus!:)) au reuşit-o naziştii diriguitori ai "fabricilor morţii".

Mai nou, răstălmăcitorii filosofului nu ne mai gazează decât cu ce eşapează pe gură.
Pare însă că reuşesc să facă astfel cu mult mai multe victime decât mişeii de dinaintea lor...

Offf, muuulte mai sunt de discutat pe tema asta! Şi am mai făcut-o deseori pe-aici, pe maidanul tău, dar între timp, după faza de indignare, m-a cotropit o lehamite de cea mai cruntă.
De aceea îmi tot zic şi eu, asemenea Danului nostru drag: "Tataieee, banii nu-s făcuţi să şadă la fraieri!"
Să-i jupoaie gurişti de-alde Oreste până s-or trezi ei cumva. Măcar de frig pe la...dedindosul rămas făr' de nădragi, na!
:)

Doru spunea...

Profund text!
Mulţumesc!

INCERTITUDINI spunea...

Am aterizat să te invit să-ți „ridici„ premiul!

Dan Ioanitescu spunea...

Buna seara! Peste zece minute v-as spune:
"buna dimineata! "
Si mie mi-e dor de acel de-atunci.
Maine.... intru la comentat.
Azi, va spun "noapte buna" minunatii mei prieteni!:)

andreiraduM spunea...

Bun regasit, frumosilor, chiparosilor!

Septembrie, sarut'mana.
Bucurie!
Ce NU-i???

Alessia, sarut'mana.
ohooo... ce vremuri. Vremuri de neuitat.
Nu noi l-am determinat sa inchida comentariile, ci neputinta lui de a intelege ca exista si pareri contrare.
dar mai important este faptul ca nu a inteles ca atunci cand incepi sa dai "lectii" trebuie sa fii foarte pregatit pentru a raspunde intrebarilor.
Un profesor care nu stie materia si o invata mecanic, e foarte posibil sa se trezeasca ca este umilit de proprii elevi.
:)

Mecanismul este foarte simplu, e decand lumea... sau mai bine zis, de cand sarpele a ademenit-o pe Eva si Eva pe Adam.
:)
Sau mai bine zis, de atunci avem noi "informatii"... ca inainte nu stim ce a fost!
:))

Doru, te salut!
Multumesc de vizita.
Profund nu e, e mai mult peren...

Incertitudini, sarut'mana.
Multumesc pentru premiu, insa nu-l merit pentru ca nu am participat. Doar premiu pentru prezenta!
:)
Adica nota 10 din oficiu!
:))

Bunule, te salut.
Scump ai mai devenit la vedere.
Se pare ca banul te tot munceste, de vreme ce-ti rapeste din ce in ce mai mult timp...
:)
Nu-ti mai pot spune "noapte buna", pentru ca soarele e de ceva vreme pe cer... asa ca: "somn usor"!
Te asteptam printre noi cu dor si drag!
:)

Dan Ioanitescu spunea...

Buna seara Andrei, buna seara tuturor,
M-am intors printre voi cu dor si drag!
:)
Zici:
"Ne intretinem egoul intelectului pentru a nu ramane "goi" definitiv. Undeva, cumva, trebuie sa umplem ceva..."

Cu SENS as indrazni sa spun, ca sa-i dau un nume acelui "ceva". Fara un sens, existenta devine haotica si absurda. Chiar si constiintei ii dam un sens, si uneori chiar mai multe. Fara un sens, constiinta se autoanuleaza. Sensul, fie el si greu sau imposibil de inteles, cum este cazul conceptului de "constiinta universala", trebuie sa existe. Trebuie. Ca-i musai!

-Care este rostul Constiintei Universale?
-Nu stim dar cu siguranta ar trebui sa existe unul.

Si simplul fapt ca el exista, chiar daca noi nu-i putem da de cap, face ca notiunea de constiinta universala sa se umple de "continut" si sa aiba rost.

Din pacate nu am gasit cu totii un sens comun... Fiecare umple cu ceea ce are la-ndemana.

Mai zici:
"Intrebarea suprema: si constiinta unde e in aceasta pendulare?!"

Nu stiu sa-ti raspund, caci nu stiu la ce fel de constiinta faci referire, individuala sau colectiva.

andreiraduM spunea...

:)
Bunule, buna de dimineata!
Bucurie sa te avem printre noi.
... din ce in ce mai rarut!

Asadar si prin urmare, "golul trebuie sa-l umplem cu-n sens" (sau cu mai multe, de s-ar putea), zici tu.
CORECT!

Iar acest sens, in acest caz, este spiritualitatea. Nu importa ce fel de spiritualitate, spiritualitate sa fie!
:)

Se pare (sau "mai mult ca sigur"), noi inca nu am gasit rolul (sensul) constiintei "umane", insa avem ambitia sa-l descoperim pe cel al constiintei "universale"... de-aci pornira si dogmele (spirito/non spirito)!
:))
Cat de cutezator fu' sapiensul inca din frageda lui pruncie pe terra...
:)

Bineinteles ca fac referire la constiinta individuala.
:)
Ca despre spusele unui individ vorbesc aici, chiar daca are caracter "general".
:)

Trimiteți un comentariu

îndrăzneşte!

 

Blog Archive