mentalităţi... feminine şi întrebări masculine

(imortalizare fragment din piesa de teatru

"Spovedanie la Tanacu",

după romanul omonim al Tatianei Niculescu Bran)

"...

Eu m-am retras aseară din motive de votcă şi somn terapeutic (fără gumă, chiar dacă sună a banc prost!)


Să vedem...
Fie că vrem, fie că nu, orice modificare în comportamentul unui gen influenţează automat şi pe celălalt.


Nu poţi aborda comportamentul femeilor fără să recunoşti că el este legat 99,99 % de cel al bărbaţilor. E o lege a firii care ne determină să ne transformăm ca să concordăm cu ei.


Dacă dragii noştri parteneri o să continue să vrea numai sex, adică doar plăcere trupească şi nimic altceva - atunci, în lumea asta, numărul de femei uşoare va creşte proporţional cu dorinţa lor. Pentru că ne modelăm reciproc.


În contrapartidă, ele nefiind satisfăcute exclusiv de plăcerea carnală fiindcă sunt construite să le fie bine atunci când sunt iubite,valorizate, ocrotite etc., se vor orienta spre atenuarea frustrării prin obţinerea de avantaje materiale.


"Sunt depresivă că nu mă iubeşte şi mă tratez cu o sesiune de cumpărături. Asta înseamnă că oamenii mă vor admira pentru bijuteriile şi rochiile mele (de ex.) şi eu mă voi simţi mai bine."


Dacă o să ne jucăm de-a logica şi o să continuăm raţionamentul, veţi vedea că din această abordare a relaţiei dintre sexe rezultă multe nenorociri pentru specia asta.


Pe cale de consecinţă, se ajunge la obsesia băbaţilor de a avea bani cu orice preţ, la nebunia femeilor de a fi conform modelelor estetice actuale.


Ei, fie muncesc ca disperaţii, fie fac infracţiuni şi abuzuri (vezi ticăloşiile care permit unora îmbogăţirea rapidă) ca să obţină valori materiale cu care să momească exemplarele feminine sexoase şi dornice de privilegii, iar ele se torturează cu implanturi şi tehnici de înfrumuseţare, otrăvindu-şi trupul.
Şi toate astea de la incapacitatea bărbatului de a-şi stăpâni poftele trupeşti!


Păi, ia imaginaţi-vă cam ce-ar fi ca o nurlie de secretară de 20 ani care-şi fâlfâie minijupa toată ziua să fie pusă la punct de directorul ei de 45 ani?? În loc s-o ia pe genunchi (ca să mă exprim elegant), să-i spună: fetiţo, eşti frumoasă, eşti tânără, dar eu îmi iubesc soţia şi mi-e bine cu ea. Ia caută-ţi tu un băiat mai apropiat de vârsta şi trăieşte-ţi viaţa cum se cuvine. Wow, ce revoluţie ar fi!
:))))))


Ia să vezi ce secretară decentă ar avea dl. director de a doua zi.
Bărbaţii au o mare problemă: pun prea mare preţ pe sex şi pe legătura dintre el şi vârsta lor. Sunt într-un fel de goană nebună după plăceri sexuale, obsedaţi că va veni o vreme când trupul o să le-o refuze. Dacă ar accepta acest lucru ca fiind o chestie naturală şi s-ar deştepta să echilibreze în timp plăcerea erotică cu alte bucurii ale vieţii în doi, poate că lucrurile ar sta mult mai frumos.


Eu de aia tot bat câmpii cu acea "părtăşie" sau "comuniune" dintre un bărbat şi o femeie.


E o chestie super!!!!
Şi contrar tuturor părerilor masculine, prelungeşte viaţa sexuală mult peste limita cunoscută.
De ce?
Fiindcă acel cuplu nu e static.
Şi el şi ea "inventează" jocuri care le menţin bucuria şi atracţia reciprocă la cote înalte. Dacă e iubire, atunci fiecare simte şi ştie spontan ce e de făcut, ce are nevoie celălalt pentru a se simţi fericit! Am fost înzestraţi cu asta, dar suntem prea tâmpiţi ca să folosim această zestre fantastică. "(blue si freedom)

Citind această mică "spovedanie" nu am putut să nu împart cu voi întrebările inerente:

a. doamnelor, domnişoarelor, in procent de 99,99% comportamentul dvs. este  influenţat de comportamentul bărbaţilor? ;

b. dacă da, atunci independenţa (financiară, socială) este doar un "popa mitică", un paravan, o bravadă?;

c. aţi constatat de-a lungul existenţei voastre că partenerul vrea numai sex?;

d. dacă da, atunci de ce vă mai căsătoriţi sau de ce insistaţi să rămâneţi căsătorite?;

e. dacă "a obţine bani" a devenit obsesie pentru EL, cheltuirea banilor nu a devenit obsesie pentru dvs (adica pentru EA)? sau procesul a fost taman invers?;

f. vârsta reprezintă un impediment într-o relaţie, fie diferenţa chiar de 20 de ani?

g. dacă da, dacă nu, indiferent de răspuns, nu avem de-a face cu o prejudecată? (cu alte cuvinte iubirea este condiţionată de o sumedenie de factori, printre care  şi  etatea?);

h. dacă sunteţi de acord cu toate afirmaţiile din aceasta "spovedanie", v-aţi pus întrebarea de ce se întâmplă acest lucru (adică să căutaţi cauza)?

g. dacă da, unde aţi căutat răspunsuri?;

Mulţumesc anticipat celor ce vor avea curajul să dezbată problema la modul serios şi sincer.