Muzeul satului

Muzeul satului - Marin Sorescu

In viata acestor oameni 

Lipsesc mai multe sectii, 

Iar altele, cum ar fi

Bunastarea materiala, fericirea si norocul 

In istorie,

Sunt slab reprezentate.

Nu intalnesti aici nici o moneda, 

Pentru ca, neavand aur si argint, 

Taranii si-au gravat anual chipul

Pe boabe de mei, de grau, de porumb 

Care nu ni s-au pastrat.

Pasari impaiate

Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule, 

Dar le-a fost mila sa ucida 

Privighetoarea, ciocarlia, mierla si cucul, 

Care le cantau fara bani toata viata,

Si toata moartea.

Era primitiva, 

Antica, medievala

Apar ca una singura,

Fiindca, nestiind carte, taranii

N-au bagat de seama ca intre aceste epoci 

Exista deosebiri

Fundamentale.

Aici exponatele cele mai numeroase 

Sunt bordeiele.

De la munca pamantului 

Taranii intrau direct in pamant, 

Sa se odihneasca.

Din loc in loc intre bordeie

Sunt intercalate rascoalele:

A lui Doja, a lui Horia, Closca 

si Crisan, a lui Tudor,

Construite de data asta la suprafata 

Cu un uimitor simt al simetriei 

Arhitectonice.

Vizitatori,

Nu atingeti saracia si tristetea 

Aflate-n muzeu.

Sunt exponate originale,

Iesite din mana, din sufletul si din rarunchii acestui popor 

Intr-o clipa de incordare si spontaneitate 

Care a durat

2000 de ani.