Dezlegarea la reacționarism în siajul iluziei unui centru ideologic
Acum 4 săptămâni
Fil(l)me... Inhale - 2010
miercuri, 16 februarie 2011
Inhale - 2010
— Crime pe strada, droguri in scoli si procurorul se ocupa de asta.
— Juarez este capitala crimelor în Mexic.
Orasul Mortii.
Mor in fiecare zi cu miile.
Droguri, violenta, accidente in trafic.
— Se numeste turism de organe. In China se vand organe.
— Toti sunt donatori, atata timp cat organele raman in tara.
----
— Cat de repede poti face rost de plamani?
— De obicei, cam intr-o saptamana.
— Am nevoie mâine.
— Maine?
— Da.
— Doar Dumnezeu poate garanta asta.
— Platesc in plus 50.000. Cu banii astia poti ajuta multa lume.
— Alo?
— Am gasit un donator.
— Ce tot zici acolo?
— Un baiat. A fost lovit.
— Spuneai ca folositi doar muribunzi.
— De obicei, da.
— Chiar credeai ca putem gasi un donator perfect in 12 ore?
— Vrei sã te comporti moral? Inca se mai poate. Ai platit.
Putem sa-l salvam pe el. Dar asta inseamna moartea fetei tale.
Fil(l)me... Unthinkable - 2010
luni, 14 februarie 2011
Unthinkable - 2010
— Am niste conditii, care o sa fie indeplinite de catre voi, sau bombele vor exploda.
Va voi spune aceste conditii peste o zi.
....
— Dle presedinte, in momentul de fata sunt tinut in custodie pentru terorism.
Sunt un musulman si un cetatean american loial.
Imi iubesc sotia, imi iubesc copiii si imi iubesc tara.
De cand am fost capturat am fost tratat bine catre onorabilii nostri oameni din fortele armate si politie.
Am plasat 3 bombe în 3 orase americane. Le voi dezvalui locatiile cand dumneavoastra veti face urmatoarele anunturi publice:
in primul rand, niciun suport material sau militar nu va mai fi acordat regimurilor totalitare si dictaturilor din natiunile islamice;
in al doilea rand, toate fortele militare americane vor fi retrase din toate tarile islamice.
Sunt dispus sa accept un termen de timp rezonabil pentru aceste cereri.
Dle presedinte, stiu ca vreti sa aduceti oamenii nostri acasa, la natiunea pe care o iubim.
Multumesc.
— Cererile lui sunt rezonabile, se pot realiza si cred ca poporul american le-ar accepta.
— De aceea poti fi sigur cã nu vor apuca sa le auda.
— Cineva va trebui sa ia o decizie.
— Decizia e urmatoarea:
Nu voi suna sa-i spun presedintelui ca trebuie sa schimbe politica de 100 de ani a Orientului Mijlociu pentru ca un nemernic a facut o caseta.
Nici macar nu stiti sigur daca bombele sunt reale.
— Imi iubesc tara, dar voi o bagati in rahat!
Imi iubesc religia, iar voi o luati la batjocura!
Tineti minte un lucru, sunt aici pentru ca asa vreau! M-am lasat capturat pentru ca nu sunt un las. Am ales sa-mi intalnesc inamicii fata in fata! Voi ma faceti barbar.
— Ce, va asteptati sa plang dupa 50 de civili? Voi omorati atatia pe zi!
Oameni dedicati - Harriet Tubman
Harriet Tubman s-a nascut intr-o familie de sclavi in 1820, intr-o cocioaba, pe plantatia unui alb - Edward Brodess în Dorchester County.
Fiica lui Benjamin Ross si a Harrietei Green.
In timpul copilariei ei, Harriet Tubman este lovita, de catre un supraveghetor furios, cu o greutate peste frunte, cauzandu-i o rana grava, urmarile fiind convulsii permanente si o cicatrice ce-i va aduce aminte tot restul vietii de ororile sclaviei.
De mica a fost nevoita sa presteze munci deosebit de grele, astfel calind-o si trasnformand-o intr-un om puternic.
Mai mare fiind, stapanul ei a inchiriat-o fermelor vecine, fiind nevoita sa munceasca pentru alti stapani, insa avand posibilitatea de a castiga si mici sume de bani.
Din cauza accidentului care a lasat urmari destul de mari, nu a mai fost obligata sa se casatoreasca de timpuriu cu un barbat ce trebuia ales de catre stapan.
La varsta de 24 de ani s-a casatorit cu un negru liber, John Tubman, desi acest lucru era destul de neobisnuit in acele vremuri.
Casatoria cu Tumban, cetatean liber, a determinat-o sa gandeasca asiduu la libertatea tuturor negrilor, implicit libertatea familiei ei.
Nu a facut scoala, insa era o femeie foarte inteligenta.
Cauta in radacinile familiei ei dovezi care sa-i confirme faptul ca trebuia sa fie libera, ba mai mult a platit si un avocat.
Cand ea avea 29 de ani, stapanul ei a murit si a fost vanduta unor stapani din sud.
Hotarata sa nu mai stea nicio clipa in scalvie, Harriet si inca doi frati sclavi au fugit.
Calauzita de Steaua Nordului si de o retea sub calea ferata, reuseste sa ajunga in Philadelphia, unde sclavia era abolita. Cei doi frati au renuntat intre timp si s-au intors in Maryland.
Ea munceste un an de zile pentru a strange bani, apoi se intoarce in Maryland spre a-si gasi sotul si a-l lua cu ea. Il gaseste insa acesta deja era casatorit cu o alta femeie.
Dezamagita ea hotaraste sa lupte impotriva sclaviei si a eliberarii sclavilor.
A salvat mai mult de 300 de negri din sclavie.
Era numita Moise. Muncea pentru a strange bani si a-i ajuta pe negri sa fuga si sa devina liber in Philadelphia.
In ciuda a ceea ce prevedea Fugitive Slave Act din 1850 - tratament dur, plus recompensa pusa pe capul ei (moarta sau vie), Harriet incearca sa-si elibereze parintii in 1857.
Reuseste sii ii duce in casa ei din Auburn, New York.
In 1858, Harriet calatoreste in Canada unde-l intalneste pe John Brown (abolutionist). Il ajuta in demersurile sale. John Brown spunea despre Harriet ca "este cea mai viteaza persoana de pe continent".
La inceputul razboiului civil (1861-1865), Harriet s-a alaturat armatei Uniunii, lucrand ca cercetas, spion, asistent medical si bucatar pe toata perioada razboiului.
Dupa razboi, Harriet a continuat misiunea ei. In Carolina de Nord a muncit pentru a infiinta scoli pentru sutele de sclavi eliberati.
Ulterior a militat pentru dreptul femeilor la vot.
A murit in 1913, 10 martie.
Harriet Tubman a reprezentat aproape un secol de lupta impotriva sclaviei
Fiica lui Benjamin Ross si a Harrietei Green.
Mai mare fiind, stapanul ei a inchiriat-o fermelor vecine, fiind nevoita sa munceasca pentru alti stapani, insa avand posibilitatea de a castiga si mici sume de bani.
Din cauza accidentului care a lasat urmari destul de mari, nu a mai fost obligata sa se casatoreasca de timpuriu cu un barbat ce trebuia ales de catre stapan.
La varsta de 24 de ani s-a casatorit cu un negru liber, John Tubman, desi acest lucru era destul de neobisnuit in acele vremuri.
Casatoria cu Tumban, cetatean liber, a determinat-o sa gandeasca asiduu la libertatea tuturor negrilor, implicit libertatea familiei ei.
Nu a facut scoala, insa era o femeie foarte inteligenta.
Cauta in radacinile familiei ei dovezi care sa-i confirme faptul ca trebuia sa fie libera, ba mai mult a platit si un avocat.
Cand ea avea 29 de ani, stapanul ei a murit si a fost vanduta unor stapani din sud.
Hotarata sa nu mai stea nicio clipa in scalvie, Harriet si inca doi frati sclavi au fugit.
Calauzita de Steaua Nordului si de o retea sub calea ferata, reuseste sa ajunga in Philadelphia, unde sclavia era abolita. Cei doi frati au renuntat intre timp si s-au intors in Maryland.
Ea munceste un an de zile pentru a strange bani, apoi se intoarce in Maryland spre a-si gasi sotul si a-l lua cu ea. Il gaseste insa acesta deja era casatorit cu o alta femeie.
Dezamagita ea hotaraste sa lupte impotriva sclaviei si a eliberarii sclavilor.
A salvat mai mult de 300 de negri din sclavie.
Era numita Moise. Muncea pentru a strange bani si a-i ajuta pe negri sa fuga si sa devina liber in Philadelphia.
In ciuda a ceea ce prevedea Fugitive Slave Act din 1850 - tratament dur, plus recompensa pusa pe capul ei (moarta sau vie), Harriet incearca sa-si elibereze parintii in 1857.
In 1858, Harriet calatoreste in Canada unde-l intalneste pe John Brown (abolutionist). Il ajuta in demersurile sale. John Brown spunea despre Harriet ca "este cea mai viteaza persoana de pe continent".
Dupa razboi, Harriet a continuat misiunea ei. In Carolina de Nord a muncit pentru a infiinta scoli pentru sutele de sclavi eliberati.
Ulterior a militat pentru dreptul femeilor la vot.
A murit in 1913, 10 martie.
Harriet Tubman a reprezentat aproape un secol de lupta impotriva sclaviei
(leapsha preluata de la pandhora)
Cineva s-a suparat rau de tot
si mi-a sters ambele bloguri!
:)
Sper sa fie fericit dupa aceasta actiune.
:)
Sper sa fie fericit dupa aceasta actiune.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
