O lume in care vietuim de niste bune sute de mii de ani, daca nu milioane, si inca nu stim despre aceasta lume, cred, nici 50%.
Marioara Godeanu
(Biolog. Cercetator si profesor, are studii si realizari de valoare internationala, recunoscute si premiate de mari foruri stiintifice ale lumii)
Si ne spune:
— Ce v-a facut sa credeti ca plantele sunt fiinte ce pot
comunica?
—
Povestea a inceput in 1975, la o sesiune de experimente care priveau testele de
toxicitate efectuate asupra plantelor. Atunci am observat cu surprindere ca
plantele-martor, care se aflau la o oarecare distanta de plantele supuse
experimentului, mureau in numar mai mare decat cele care erau otravite efectiv.
La inceput, am crezut ca studentii si laborantii nu sunt atenti cand folosesc
substantele.
Dar imediat dupa aceea mi-am dat seama ca planta-martor, cea care
asista la “executia” suratei ei, primea un semnal de la “condamnata la moarte”
si suferea la fel de mult ca si ea, ba poate chiar mai mult.
Atunci mi-am spus:
acesta este obiectivul biologiei viitorului, transmiterea informatiei intre
structurile vii, respectiv – comunicarea intre plante. Am reluat imediat
experimentele in conditii speciale (sa nu fie nici un factor care sa perturbe
desfasurarea lor) si, mergand din aproape in aproape, am ajuns pana la
folosirea metodei de captare a imaginii in infrarosu.
Concluzia
a fost clara: plantele comunica intre ele printr-un
sistem energo-informational, adica isi transmit una alteia informatiile prin
emisie si captare de energie.
— Ce contin aceste
mesaje in cazul experimentelor dvs.?
— Planta care urmeaza sa
fie agresata (sa i se aplice substanta toxica ucigasa) da un semnal inainte sa
inceapa agresiunea impotriva ei.
Pe imaginea in infrarosu
apare un halou care se intensifica inainte de momentul inceperii agresiunii.
Dar foarte important este faptul ca si plantei-martor, aflata la distanta sau
separata prin polistiren, i se intampla acelasi lucru, ca si cum si ea ar fi
agresata. Haloul, aura energetica respectiva, aparea in zonele periproximale
(dincolo de marginea frunzei).
Bineinteles, s-au facut
experimente la diferite temperaturi, in camere special climatizate, ca sa nu se
modifice parametrii, si am constatat ca, intr-adevar, aceste plante isi
transmit intre ele mesaje. Ba si mai mult, literatura de specialitate afirma ca
atunci cand un daunator intra intr-o padure (taietori de lemne, de pilda),
padurea este deja informata de aparitia sa. In conditiile tehnologiilor
moderne, aceste afirmatii sunt lesne de dovedit, prin conectarea senzorilor la
un computer.
Strigatele padurii se vad pe ecran.
— Nu mai lipsesc decat
vorbele, pentru ca plantele sa fie oameni…
— Sa stiti ca am
realizat si sistemul acustic. Unul dintre cei mai buni electronisti pe care i-a
avut Romania (a fost silit sa emigreze in Canada) a realizat un aparat de
transformare a semnalelor din domeniul ultra-acustic, in domeniul obisnuit de
frecventa.
Apoi, am introdus metoda grafica de inregistrare pe potentiometre si
cea de captare in infrarosu. Cand am inceput sa descifram, sa traducem
semnalele respective, ne-am trezit ca aveam semnale diverse, mergand chiar pana
la cele psihice, de natura sentimentala, deci psihoempatie.
O modificare energetica tradusa acustic arata cum plantele tipa,
plang, canta, se bucura, ba si mai mult, reactia lor la diferiti stimuli:
agresiune, auditii muzicale, stari de emotie, patologie umana (semnalele
respective au fost date in film).
Pe de alta parte, pot
sa va spun ca experimentand pe ficus sau pe opuntia
(limba-soacrei), plantele pe care le vedeti aici, in laborator, prindeam
postul de radio cel mai apropiat.
Dar una dintre
experientele cele mai interesante a fost facuta la Peris, unde Elena Cernei,
cunoscuta interpreta de opera, avea un nuc imens, foarte batran.
Punand senzorii pe frunzele lui, am prins emisiunea de muzica a lui
Iosif Sava, vocea lui foarte clara. Deci, nucul nu numai ca primea informatia si o retransmitea, dar
avea si capacitatea de a selecta frecventa pe care primea semnalul.
Atunci ne-am amintit ceea ce ne povesteau bunicii nostri: ca in
timpul razboiului, taranii ascultau radioul cu galene, lipind firele de un
cartof. Deci cartoful, fiind un organism viu, era sursa de obtinere a
informatiei. Toate experimentele acestea ne-au determinat la un moment dat sa
introducem un program de cercetare, dar n-am reusit, deoarece se facea apel la
metode care intersectau domenii interzise la vremea aceea.
Florile melomane
— Deci, plantele mai
mari functioneaza ca si niste antene? Primesc si transmit semnale?
— Da. Si pasul urmator a
fost sa vedem daca nu cumva si propriile noastre organisme interactioneaza cu
plantele, sa vedem daca nu cumva aceste fenomene sunt valabile pentru toate
structurile vii. Si atunci, am continuat experimentele incepute cu doamna Elena
Cernei, privind influenta empatica a gandului asupra plantelor. Mai intai, ea canta ariile ei preferate din Carmen sau Trubadurul,
si asta le impresiona foarte tare pe plante (acul cromografului inregistra un
semnal al plantelor emis la auzul vocii ei).
Dupa aceea, dadeam foaia inapoi si pornea inca o data acul cromografului, in
vreme ce d-na Cernei canta aceleasi arii de opera, dar doar in gand. Ei bine,
semnalele obtinute erau similare. Plantele citeau gandurile! Imi amintesc ca la realizarea filmului “Sensibilitatea plantelor”
s-a petrecut o alta intamplare ciudata. La cantecul Mariei Tanase, Cine iubeste
si lasa (interzis de regia muzicala, fiind considerat mistic), plantele reactionau cu o sensibilitate acuta, mai ales la incantatia
“Cine iubeste si lasa/ Dumnezeu sa-i dea pedeapsa”; aproape ca simteai durerea
in reactia lor.
Dupa demonstratiile cu Elena Cernei, am
cunoscut-o si pe Gabriela Cegolea, si ea cantareata de opera (a facut
experimente extraordinare privind sunetul). Incet, incet, in jurul nostru s-au
strans foarte multi specialisti si au inceput sa apara fundamentari ale celor
descoperite de noi. In 1987, am luat premiul revistei “Flacara” pentru
“atestarea fenomenului de comunicare la plante”, desi la acea data ni se
interzisese, deja, cercetarea in acest domeniu. In 81, comunicarea plantelor
era un subiect periculos chiar si de gandit, pentru ca se implica ideea
informatiei pe care o furnizeaza in general materia, pana la nivelul
transmiterii de la distanta a informatiei – e vorba, deci, despre hipnoza, telepatie, biostructura.
Sigur ca lucrurile acestea existau in literatura de specialitate din lume, dar
accesul la ea a fost foarte dificil pentru noi. Interesant a fost sa constatam,
atunci cand am putut folosi si noi acele surse de informatie, ca desi noi
modificasem conditiile de experimentare in comparatie cu occidentalii,
ajunsesem mai aproape de metodologia care sa evidentieze asemenea fenomene.
— Glumind putin, credeti
ca ar trebui sa mergem la concert cu ghiveciul de flori melomane sub brat?
— Nici chiar asa, dar
daca am alege pentru auditiile noastre de-acasa o muzica lipsita de
agresivitate, clasica in special, acest lucru le-ar prinde foarte bine, si
plantelor noastre din apartament. Imaginati-va ca vedeti in infrarosu cum
“infloreste” aura, ca vedeti fluidul acela stralucitor care apare in jurul ei
cand planta se bucura de muzica pe care i-o oferiti, ba
chiar si de semnalul dat prin gand.
De fapt, ar trebui sa incepem prin a fi buni cu toate fiintele din jurul
nostru, chiar daca nu vorbesc acelasi limbaj cu noi.
— Ce-ati simtit dupa
primele experimente, cand ati descoperit ca si lumea plantelor este vie, ca
vorbeste si simte la fel ca si noi?
— Am inteles ca traim
intr-o lume unde nu suntem singuri si unde nu putem face orice. A fost o imensa
bucurie, dar si inceputul unui sentiment al responsabilitatii, pentru ca
descoperi ca poti influenta extrem de mult ceea ce este in jurul tau si invers,
actiunea tuturor fiintelor vii din aceasta lume poate avea influenta asupra
vietii tale. Pentru mine, a fost si confirmarea ideii de unitate in diversitate
a lumii vii, a descoperirii prezentei in toate a spiritului, a energiei care
anima orice structura vie sau chiar nevie (aparent doar!) din lumea care ne
inconjoara, confirmarea identitatii modelelor la nivel micro si macro-cosmic.
— Mi se pare mie sau
vorbiti despre Dumnezeu?
— In privinta aceasta,
exista o disputa foarte aprinsa… Noi, toti, am fost crescuti in ideea de
evolutionism si consideram ca Universul porneste de la simplu la complex, dupa
care, probabil, exista un colaps si reincepe un alt ciclu. Sunt o multime de
teorii in acest sens.
As vrea sa spun, totusi, ca elementele sistemului
evolutionist merg din punct de vedere logic pana la nivelul de maimuta. Dar de
la maimuta la om, acest hiatus care apare, aceasta ruptura de veriga, lipsa de
dovezi, ne face sa ne intrebam cum a aparut, totusi, omul, in forma lui cu
ratiune?
Pornind de aici, lovindu-ne tot timpul de intrebari si raspunsuri, s-a
pus problema existentei campului fundamental, a faptului ca toate structurile vii si nevii
au un model informational, adica sunt patrunse de spiritul lui Dumnezeu.
Sursa: cibergspatiul. Interviul a fost dat, cred, revistei "formula as". Nu sunt convins.