Din pomenitele cărţi hinduse, ar putea afla, printre altele, un amănunt
„omis” cu mare grijă de gurumici de pretudindeni.
Şi anume că
primii hinduşi (
dravidienii), acum vreo trei-patru mii de ani,
trăiau şi se înmulţeau în voia cea bună pe câmpiile lor mănoase, mulţumind pentru asta zeilor lor (mulţi şi foarte asemănători cu cei ai Olimpului).
S-au pomenit însă
cotropiţi şi supuşi de către triburile războinice de arieni, veniţi dinspre nordul mai flămând, dar emanând puternice damfuri de superioritate.
Şi cum era „normal”, căpeteniile triburilor invadatoare şi-au împărţit frăţeşte întinsele suprafete mănoase, transformându-i pe băştinaşi în simple
„braţe de muncă” ( libere să…le slujească) şi în sclavi.
Cum însă mulţi oropsiţi se tot revoltau împotriva noilor stăpâni, care le făcuseră viaţa un iad, aceştia din urmă
s-au văzut nevoiţi să-şi împartă puterea şi averea cu brahmanii (preoţii).
Primii au rămas să se ocupe cu sporirea avuţiilor lor, celorlalţi revenindu-le treburile religioase, politice şi culturale, adică modelarea minţilor şi sufletelor celor mulţi conform cu interesele castelor lor stăpânitoare:
„- Stăpânilor voştri le pasă de voi, de viaţa voastră, de binele vostru. Stăpânii vă iubesc, dar voi nu sunteţi capabili să vedeţi asta, fiindcă vă lăsaţi înşelaţi de Maya. Vi se pare că e greu, că vă e foame sau sete! Nu trebuie să vă lăsaţi înşelaţi, nu vă trebuie o viaţă îmbelşugată ca să vă fie bine; trebuie să scăpaţi de dorinţele astea, trebuie să învăţaţi să suportaţi chinul, durerea ca să atingeţi Nirvana!
Nu vă trebuie mâncare şi apă, ca să vă ostoiţi foamea şi setea; trebuie să depăşiţi aceste nevoi, ca şi pe toate celelalte care vă ţin legaţi de viaţa asta fizică fără rost şi fără sens!”
Au mai trecut de atunci câteva mii de ani şi nici o naţie n-a mai învăţat vreodată ceva din pildele istoriei.
Au învăţat însă cu brio căpeteniile de pretutindeni.
Fatalitate? Blestem? Karma proastă?
Sau ignoranţă crasă, cultivată mereu cu mai multă grijă şi mereu cu metode mai sofisticate?
Textul a fost scris de alessia
aici!
Iata, ca de mii de ani, nu s-a schimbat nimic.
"pestele mare papa pestele mic", cel puternic traieste pe spinarea celui slab; speranta este panaceul universal al celor defavorizati de soarta, a celor ce nu au reusit sa-nteleaga
"lantul trofic" si unealta nepretuita a smecherilor.