(Grafica realizata de Gabi)
ci asa
(sursa foto: AICI)
Miercurea... "fara cuvinte"
miercuri, 13 aprilie 2011
(nu smai stiu cui ii apartine opera, proprietarului ce si-o revendica, i-o redau intacta)
:)
Initiatoarea - Carmen
Primavara...
marți, 12 aprilie 2011
A cunoaşte. A iubi
Înc-o dată, iar şi iară
a cunoaşte-nseamnă iarna
a iubi e primavară.
Înc-o dată, iar şi iară
a cunoaşte-nseamnă iarna
a iubi e primavară.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.
A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?
A cunoaşte - ce înseamnă?
A iubi - de ce ţi-e teamă?
printre flori şi-n mare iarbă?
Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?
A cunoaşte - ce înseamnă?
A iubi - de ce ţi-e teamă?
printre flori şi-n mare iarbă?
Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne rastoarnă-n infinit,
cu rumoare şi ardoare
de albine re-ncarnate.
patimă fără păcate
ne rastoarnă-n infinit,
cu rumoare şi ardoare
de albine re-ncarnate.
Înc-odată, iar şi iară,
a iubi e primavară.
a iubi e primavară.
(Lucian Blaga - primăvara)
Fil(l)me... Triage - 2009
luni, 4 aprilie 2011
Triage - 2009
Nu există o formulă pentru a evita moartea într-un război.
Pur şi simplu, în război mor oameni.
- Atunci, pentru Kurdistan!
- Pentru Kurdistan. Noroc!
Kurdistan, 1988.
— Ştii...
de-a lungul vieţii mele am prins 8 rãzboaie. Două cu turcii, trei cu iranienii şi trei cu irakienii.
Şi dacă mă uit înapoi, când trăia tata, sau când trăia bunicul,
de fiecare dată am fost înfrânţ.
Ăsta e lucrul pe care-l facem cel mai bine: s-o luăm pe coajă.
— Şi atunci de ce-ai rãmas?
— Unde să mă fi dus, domnule Walsh?
Tot aud de liberul arbitru, dar în final suntem doar nişte păsări domestice.
"Triere"
- E doar un titlu provizoriu.
- Pentru ce?
— Poate fi schimbat cu "Spitalul din teatrul de război".
Soldaţii care soseau cu răni prea grave, erau scoşi din spital şi ucişi.
— Ucişi? De cine?
— De propriul lor doctor. Un compatriot de-al lor, kurd.
— Mark! Nu mă lăsa să mor, nu!
Mark du-mă acasă! Du-mă acasă, te rog!
— Nu prea eşti psihiatru, nu-i aşa?
— Îmi place să mă consider mai degrabă, un savant al spiritului uman.
— Ai încercat să-ţi găseşti iertarea la oamenii din jur dar, aşa cum ai realizat, e o chestiune pe care nimeni nu ţi-o poate da.
Nu ne putem detaşa de durere, e crucea pe care trebuie s-o cărăm, indiferent că acest lucru înseamnă a trãi.
— ... uită-te la mine!
Am 86 de ani.
Mi-am pierdut întreaga familie.
Mi-am pierdut părinţii.
Mi-am pierdut fraţii şi surorile, mi-am pierdut soţia. Şi totuşi, sunt încă aici.
Pot încă zâmbi şi pot încă vedea lumea ca pe un loc minunat.
— Să fii bunã cu el.
Noi nu ştim cum e să fii în locurile alea de unde s-a întors Mark.
Şi oricum... fii bună cu el, pentru că s-a întors.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
