Christmas island

O lume fascinantă!

Insula Crăciunului, teritoriu australian, se află la 370 de kilometri de Inodnezia.
Mai este denumită şi "Galapagos al Oceanului Indian" pentru diversitatea florei şi faunei sale.

Două treimi din insulă reprezintă parc naţional, este casa a 14 specii diferite de crab, inclusiv crabul de nucă de cocos (Birgus latro - i se mai spune şi "crabul hoţ", datorită atracţiei unora faţă de lucrurile strălucitoare pe care le fură din case şi corturi) - cea mai mare nevertebrată de pe Terra.

(crabul nuca de cocos)

Linia de coastă întinsă de-a lungul a 73 de kilometri este plină de stânci de 10-20 de metri, cu un numar redus de corali şi plaje.
Climat tipic tropical cu sezoane umede şi uscate. Temperaturi minime de 22 grade şi maxime de 28 grade, umiditate de 80-90%.

Natalis Gecarcoidea (crabul rosu) este "personajul principal" al acestei insule.
Ajung la maturitate pe la 4-5 ani, cand ajung maturi sexual, vârstă la care încep să participe la migraţia de reproducere.
Se hrănesc cu frunze, fructe, flori şi răsaduri. Nu sunt exclusiv "vegetarieni", se mai hrănesc şi cu crabi, păsări moarte.
Numărul lor mare a dat naştere competiţiei pentru "resurse".

(crabul rosu)

Ceea ce m-a fascinat pe mine a fost migraţia lor, îndârjirea lor de a ajunge la apă pentru a se reproduce (supravieţuirea speciei).
Uneori străbat distanţe imense, cu dificultăţi extraordinare.
Masculii sunt primii care pornesc "valul migrator", urmându-i femelele. Ei sapă gropi pentru femele.

Femelele vin după ei la aproximativ o săptămâna şi produc ouă în termen de 3 zile de la împerechere, rămân în mediu umed 12-13 zile, timp necesar dezvoltării oălelor.
Ouăle sunt ţinute într-o pungă lunguiaţă între abdomen şi torace.
O femelă poate produce cca 100.000 de ouă.
Ele ştiu când este luna în ultimul pătrar iar refluxul a ajuns la cel mai mic nivel, atunci se îndreaptă spre apă şi eliberează în ocean oăle astfel încât marea devine neagră, datorită numărului mare de ouă.

Larvele, care scapă de a fi hranăa pentru unele vieţuitoare marine, după o lună de zile ies din mare, se pot numi victorioase.

Migraţia are loc la începutul sezonului umed - octombrie-noiembrie (chiar decembrie) şi este strâns legată de fazele lunii.
Localnicii au luat măsuri pentru a facilita migrarea acestor fiinţe interesante, însa nu complet.

Mulţi dintre crabi mor sub roţile autovehiculelor, iar altţii sunt atacaţi de furnica galbenă nebună (o furnica străină ajunsă pe acest teritoriu cu mulţit ani în urmă "ascunsă" pe un vas).
Furnica galbenă nebună le injectează  ochii cu acid, astfel încât crabii nu se mai pot orienta, nu se mai pot mişca, şi mor răpuşi de soare.
Un alt "duşman" ce stă în calea migrării lor este soarele (căldura) pentru căa le usucăa plămânii şi mor.

Un fenomen fabulos, în opinia mea.
Mi-ar plăcea să fiu martorul acestui fenomen, măcar o dată-n viaţă.